Scrisoarea Saptamanii. O intamplare in autobuz. Stimata Doamna Sanziana Pop,. Marturisesc de la inceputul povestirii mele ca as fi vrut ca istorisirea acestui gest exemplar sa apara intr-un ziar de sport, ca sa fie citit de tinerii care ar avea ceva de invatat despre adevaratul "spirit sportiv ". Rec...
Scrisoarea Saptamanii
O intamplare in autobuz
Stimata Doamna Sanziana Pop,
Marturisesc de la inceputul povestirii mele ca as fi vrut ca istorisirea acestui gest exemplar sa apara intr-un ziar de sport, ca sa fie citit de tinerii care ar avea ceva de invatat despre adevaratul "spirit sportiv ". Recunosc insa ca "Formula As " este singura publicatie care ar accepta sa tipareasca un astfel de text inchinat unui ideal demodat: "Buna-cuviinta in societate ". V-as fi recunoscatoare daca veti binevoi sa publicati randurile de mai jos, ajutandu-ma sa-mi tin cuvantul dat "tanarului erou " al intamplarii pe care o povestesc. Il cheama Radu Petre, este in varsta de 15 ani, elev la Liceul "Mihail Kogalniceanu " din Bucuresti, clasa a Ix-a, real.
As fi vrut ca relatarea intamplarii la care am fost martora sa apara intr-un ziar mai "dur " decat "Formula As ", pe care cred ca il citesc doar oamenii cumsecade, care nu ar avea nimic de invatat din ceea ce vreau sa va povestesc. Si totusi, d-na Sanziana Pop este singura careia indraznesc sa ma adresez fara teama de a fi "luata peste picior " sau refuzata grosolan. Ma aflam in autobuzul 335. Lume destul de multa, tineretul asezat confortabil, varstnicii tot in picioare - cum e moda in ultima vreme. La una dintre statiile de pe Soseaua Iancului, o mama tanara, tinandu-si cu o mana copilul de vreo trei ani, in cealalta strangand ghidonul unei triciclete si (nu stiu cum reusea) o coada rosie de matura moderna, a izbutit, in mod miraculos, sa se urce in autobuz prin fata. Din fericire, soferul ama
