Postul cel mare, la Manastirea Cernica. La Manastirea Cernica incepe postul Sfintelor Pasti. Vesmintele stralucitoare ale preotilor sunt puse deoparte, iar in biserica luminile se sting. Ectenia de seara e rostita la sclipirea palpaitoare a candelei. La sfarsitul slujbei, credinciosii se apropie de...

Postul cel mare, la Manastirea Cernica

La Manastirea Cernica incepe postul Sfintelor Pasti. Vesmintele stralucitoare ale preotilor sunt puse deoparte, iar in biserica luminile se sting. Ectenia de seara e rostita la sclipirea palpaitoare a candelei. La sfarsitul slujbei, credinciosii se apropie de altar, cerandu-si unii altora iertare. Cele 40 de zile de post care ii despart de marea Inviere a Domnului reprezinta un drum lung si plin de incercari. Se cuvine sa-l incepem in comuniune, in dragoste si speranta.

Ca in orice manastire, la Cernica prima si ultima saptamana din Post sunt de o mare asprime. Daca unii monahi nu pun nimic in gura zile la rand, altii, mai osteniti sau bolnavi, mananca doar o data in zi si foarte putin: mamaliga si varza murata. In ascuns si fara lauda de sine, fiecare isi urmeaza credinta, retragandu-se in chilie, la rugaciune si potop de metanii. Postirea nu poate fi concurs si, cu atat mai putin, prilej de mandrie. De aceea, duhovnicii manastirii te indeamna: "Posteste negru cat poti ". Dumnezeu judeca pe fiecare dupa taria lui. Nu toti pot fi ca Sfantul Calinic, care tinea post negru patruzeci de zile si se ruga intreaga noapte cu un lighean plin cu apa pe brate, ca nu cumva sa adoarma din slabiciune sau nebagare de seama. Nu durata, ci intensitatea conteaza. Cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Sa nu ne temem de post, ci de lacomie si imbuibare ". Postul e smerenia noastra, iar "smerenia sta mai sus chiar decat mucenicia ". Sa ne facem noi insine mici, ca Dumnezeu sa ne faca mari. "Prin post ", zice Ioan Gura de Aur