La 24 martie, cel de-al patrulea canal al Radioului national a implinit cinci ani de existenta. Desprins din programele muzicale abundente ale canalului cultural, Romania Muzical este institutia muzicala cea mai cunoscuta si cea mai performanta din tara. De mai multa vreme transmite in flux continuu, prin doua statii de emisie care il fac accesibil aproape oriunde in tara. Aria sa tematica se intinde de la muzica civilizatiilor stravechi pina la promotiile recente de compozitori contemporani, incluzind emisiuni aproape zilnice de jazz, o tematica uriasa asezonata cu comentarii de specialitate (e drept ca nu ireprosabile totdeauna) si cu o cantitate incredibila de transmisii in direct, care pun in legatura auditorul din tara cu salile de concert din toate continentele, de citeva ori pe saptamina. O echipa nu foarte larga, a carei munca e neindoios intensa, face ca intreaga istorie a muzicii sa fie accesibila si promitatoare, iar cel care o asculta sa poata traversa zilnic in toate directiile oceanul ei transparent si insondabil.

In mod paradoxal si poate de aceea posibil, cel mai informat – printr-o institutie autohtona – este la noi melomanul. Mai mult, el nu pare secundat decit de la mare departare de alte categorii. Romania Muzical e, poate, singura institutie serioasa care sprijina nu doar informatia despre sau ascultarea muzicii, ci si contemplatia individuala si anonima, cea care a asistat intreaga genealogie a nasterii si perpetuarii Europei, de la Guido d’Arezzo la Alban Berg si pina azi. Intr-un clasament – fie si firav – al legaturilor cu lumea, e o institutie de prim ordin, la fel de aproape de fenomenul muzical international ca orice mare casa de radio europeana. Chiar si asa, din nefericire, e sigur ca cei pentru care „muzica trubadurilor“ e cel mult o figura de stil nu stiu ca o pot asculta macar un sfert de ceas in fiecare zi. Numai meloma