Nu cu mult timp in urma, postul Tele 7abc difuza un film – Calauza –, al carui regizor, Andrei Tarkovski, nu apare prea des, din pacate, in structura programelor TV. Pentru ca miercuri, 27 martie, li se mai ofera o sansa celor care au pierdut prima ocazie de a vedea filmul, fiind redifuzat de acelasi post, il consemnam cu speranta ca foarte putini cinefili il vor mai rata de aceasta data. Desi, cu siguranta, multi au ajuns la un numar impresionant de revizionari ale acestui film, Tarkovski ramine, totusi, un regizor pentru cunoscatori, mai greu accesibil publicului larg, care nu frecventeaza salile de cinemateca, si de aceea prezenta lui pe micile ecrane nu este de neglijat.
Dupa succesul obtinut in 1966 cu Andrei Rubliov, Tarkovski a fost apreciat ca cel mai mare regizor rus dupa Eisenstein, prestigiu confirmat si de afirmatiile altor regizori (Ingmar Bergman il numea „cel mai bun realizator de film contemporan“, considerindu-l creatorul unui nou limbaj care ii permite sa reprezinte viata ca aparenta si viata ca vis).
Realizat in 1979, Calauza este un film despre cele mai pretext dorinte, despre calatoria catre descoperirea de sine, despre vocea interioara care te ajuta sa gasesti calea potrivita, toate acestea fiind aduse in discutie sub un pretext imprumutat din registrul literaturii SF: locul unde s-a prabusit un meteorit, decimind un intreg orasel de provincie, devine renumit sub numele de Zona, datorita credintei ca acest spatiu ascunde o incapere secreta numita Camera, unde oricui i se poate indeplini cea mai profunda dorinta. Disparitiilor misterioase li se adauga experiente ca a celui care, dupa o incursiune cu fratele sau in „Zona“, s-a intors singur si foarte bogat, pentru a se sinucide o saptamina mai tirziu. Alte doua personaje pornesc catre Camera: un Scriitor de succes in cautarea inspiratiei si aventurii (Anatoli Solonitin) si un Om
