Ion Vasile Serban
Seminarii de teorie literara. Poezie, roman, critica
Editura Paralela 45, Colectia „Deschideri“, Seria „Poetica si teorie literara“, Pitesti, Bucuresti, Brasov,
Cluj-Napoca, 2001, 266 p., f.p.
Cea mai recenta aparitie editoriala a lui Ion Vasile Serban, Seminarii de teorie literara. Poezie, roman, critica, este o culegere de articole scrise in marea lor majoritate inainte de 1989, citeva dintre ele revazute de curind: e vorba despre cronici de carte (de la Arca lui Noe a lui Nicolae Manolescu la Regula jocului a lui Paul Cornea, trecind prin Jurnalul de la Paltinis si prin Hermeneutica ideii de literatura a lui Adrian Marino) si studii mai mult sau mai putin ample dedicate poeziei (Cosbuc, Goga, Maiakovski) si sociologiei romanului, carora li se adauga un interviu luat autorului in anul 1990. Se regasesc si texte despre receptarea poetica a folclorului, despre genurile si conceptele criticii literare, despre contextul literaturii, despre opera si despre lectura ca aventura sociala.
Cartea, beneficiind de o eliogioasa postfata a lui Adrian Marino, iese pe piata la 20 de ani dupa debutul lui I.V. Serban, in 1982, cu Literatura si societate, urmata de Critica sociologica (1983), volume care dovedesc un constant interes al cercetatorului pentru abordarile din perspectiva sociala ale textelor literare, abordari mai putin frecventate la noi. Nu e vorba insa despre sociologia literaturii in sensul pe care postmodernismul si studiile culturale l-au dat termenului, ci de o prima virsta a disciplinei, puternic filtrata de structuralism (de altfel, autorul insusi recunoaste a fi fost influentat de structuralismul genetic al lui Lucien Goldmann). De aici o seama de atitudini de neregasit astazi printre poststructuralisti, cum ar fi cea conform careia „valoarea operei ramine singura responsabila de destinul ei“ (p. 264
