Examenul nostru este, de buna seama, NATO, iar scadenta pandeste curand - la toamna.

Si iata cum se fac “minunile” in Romania: isi inchipuie cineva ca, fara umbra “examenului”, s-ar fi emis in fine ordonanta care sa interzica simbolurile fasciste si prin care, practic, sa se opreasca extinderea cultului maresalului Antonescu?

Iar acest act - promis asta-toamna si amanat destul - a fost publicat aproape simultan cu inceperea unor cursuri de istoria Holocaustului la Colegiul National de Aparare, cursuri la care participa floarea ofiterimii romane. Cine l-ar fi imaginat mai an pe Adrian Paunescu (care la inceputul anilor ‘90 il certa in Totusi iubirea pe Ion Iliescu de a fi vizitat Muzeul Holocaustului de la Washington) moderand la ProTV, in sensul bun al cuvantului, o dezbatere despre Holocaustul in Romania? Sa mai amintim si de o hotarare a guvernului de a pedepsi mai aspru profanarea sau vandalizarea cimitirelor evreiesti.

Sau sa notam ultimul episod al eternului scandal al relatiilor dintre ortodocsi si greco-catolici. Cred ca si in acest caz guvernul pare a-si fi dat seama in sfarsit ca a nu pune o limita sfidarii Bisericii Ortodoxe, care refuza, practic, orice restituire a bisericilor confiscate abuziv de statul comunist de la greco-catolici, risca sa devina contraproductiv pentru “sfanta imagine” a tarii aflate in sesiune de admitere. Ministrul Justitiei, d-na Stanoiu, s-a desolidarizat, discret dar evident, de incercarile Patriarhului de a se amesteca in mersul justitiei, prin trimiterea unei scrisori Curtilor de Apel.

Reactia - oricat de timida si de diplomatica deocamdata - poate sugera in sfarsit celor care nu au aflat-o ca, la urma-urmelor, Romania este un stat secular, ceea ce inseamna ca nici macar Biserica Ortodoxa nu este deasupra legii. S-a anuntat chiar ca guvernul intentioneaza sa reglementeze printr-o lege sau ordonanta