Ioan Petru Culianu
Arta fugii. Povestiri, cu cinci desene ale autorului
Prefata de Dan C. Mihailescu, Nota asupra editiei de Tereza Culianu-Petrescu, Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Ioan Petru Culianu“, Iasi, 2002, 254 p., f.p.
Un „santier“ abandonat
Deschizind volumul postum Arta fugii al lui Ioan Petru Culianu, cititorul se va afla in fata unei carti care transcende literatura: o parte din „anticamera“ unei personalitati de exceptie, un „santier“ cu exercitii literare de prima tinerete, abandonate in manuscris sau in paginile revistelor Cronica si Luceafarul. Textele, ramase din perioada romaneasca (inainte, adica, de emigrarea in Italia, petrecuta pe 4 iulie 1972, la virsta de 22 de ani), sint reproduse in conformitate cu cronologia scrierii lor, pe firul „epic“ al biografiei. Cele din Cronica si Luceafarul, aparute intre 1967 si 1969, au fost republicate de catre Dan C. Mihailescu in suplimentul cultural LA& al Cotidianului din 20 mai 1996, Nr. 19 (248), an IV; restul sint inedite „absolute“, reproduse dupa manuscrise. Potrivit informatiilor oferite intr-o nota asupra editiei de Tereza Culianu-Petrescu, ele ar fi urmat sa faca parte dintr-un volum de schite intitulat Arta fugii, anuntat pentru iunie 1971; refuzul tiparirii (dublat de trecerea autorului pe lista neagra a cenzurii) pare a fi fost cauzat de refuzul colaborarii lui Culianu cu Securitatea comunista. Daca lucrurile stau astfel, ne putem face o idee despre ce insemna, in 1970, pentru un scriitor aflat la inceput de drum, refuzul „botezului“ rosu al Securitatii...
Cele patru sectiuni ale volumului includ texte scrise intre intre 1967 si 1972. Sectiunile au fost denumite de catre editor cu titlurile unor proze reprezentative (Imaginati armata in Golf, Arta fugii, Paza buna si Moartea si fata – ultima, o nuvela completata, intr-o Addenda, cu fragmente nede
