Un adolescent suav

Cu vreo cîteva zile în urmă, mai exact în ziua de 18 martie, Barbu Brezianu a împlinit 93 de ani. în afara stocului de informaţii pe care şi l-a constituit într-un interval ce cuprinde mai bine de opt decenii şi a nenumăratelor evenimente pe care le-a traversat nemijlocit, a căror memorie poate fi oricînd invocată cu multă prospeţime şi cu un farmec inegalabil, nimic altceva nu trădează această rară performanţă. Aerul de suavitate adolescentină, agilitatea fizică şi vitalitatea intelectuală îl aşază pe Barbu Brezianu în afara oricărei convenţii calendaristice, iar prezenţa sa în mijlocul celor mai fierbinţi probleme ale momentului îl plasează de-a dreptul în spaţiul unor proiecte care vizează mai mult ziua de mîine decît pe aceea de astăzi. Cunoscut în ţară şi în lume ca unul dintre cei mai importanţi specialişti în opera lui Brâncuşi, ca un interpret savant şi riguros al acesteia, el a lăsat oarecum în surdină, într-o penumbră delicată şi misterioasă, vocaţia sa literară, aceea de poet şi de traducător. După cum n-a făcut prea mare caz, pînă cînd nu s-a ivit momentul, nici de calităţile sale de combatant, de om a cărui atitudine fermă nu a putut fi clintită nici de veleitarii superficiali şi aroganţi, aşa cum s-au manifestat ei în cazul demolării Coloanei... lui Brâncuşi de la Tîrgu Jiu, şi nici de escrocii şi de impostorii semidocţi care au infectat piaţa românească, sub privirile blajine ale celor care veghează la buna funcţionare a corupţiei, cu acele obiecte triviale şi ridicole atribuite lui Brâncuşi. însă în pofida firii sale discrete şi pudice, atunci cînd vibraţia lăuntrică l-a copleşit şi cînd obrăznicia şi vulgaritatea celor din jur au impus-o irepresibil, el a ştiut să-şi acordeze şi lira pentru timpanele delicate, dar şi să-şi aştearnă şfichiurile biciului pe spinările solzoase şi tuciurii ale celor care l-au transformat pe