Reiau examinarea momentului literar 1945-1948 cu aceste însemnări pe marginea romanului Revolte al lui Felix Aderca, apărut în 1945 la Editura Fundaţiile Regale.

Să încep prin a aminti că F. Aderca, unul din militanţii cei mai energici pentru modernism, a fost un scriitor prolific şi inegal, răspândit în variate activităţi, manifestat ca poet, romancier, dramaturg, eseist, critic literar, traducător, autor de s.f., alcătuitor de biografii romanţate şi de cărţi de aventuri pentru tineret. Să mai adaug că romanul Revolte a fost considerat de Ov.S. Crohmălniceanu "o satiră subtilă a formalismului juridic" (Literatura romănă între cele două războaie mondiale, vol. I, 1972), iar de I. Negoiţescu "o scriere parabolică de prim rang" (Istoria literaturii române, vol. I, 1991). Numindu-l "scriere parabolică", I. Negoiţescu îmi pare că defineşte mai cuprinzător decât celălalt critic romanul lui F. Aderca, el fiind şi satiric, într-adevăr, dar într-un fel care subsumează satira (critica socială) unei parabole. Căci nu este vizat în roman numai absurdul formalismului judiciar, în al cărui păienjeniş este prins eroul ca o insectă, ci şi absurdul existenţei, al faptului de a exista. Tocmai această extindere de sensuri de la social la existenţial îl îndreptăţea pe Negoiţescu să vorbească despre Revolte ca despre "o scrisoare parabolică".

Eroul Revoltelor, pe numele său Ştefan Istrăteanu, este voiajor comercial, profesiune întâlnită relativ frecvent în romanele prozatorilor interbelici, precum, de pildă, în cele ale lui Ury Benador, care el însuşi a practicat-o, activând o vreme în branşa comerţului de librărie şi papetărie.

Prin specificul ocupaţiei sale, comis-voiajorul este un ins care veşnic aleargă, veşnic schimbă decorul, trenurile, camerele de hotel, iar de întâlnit se întâlneşte cu tot felul de lume. Mobilitatea i-a devenit natură, fel de a fi. Est