Extenuanta obsesie a unora dintre contemporanii mei de-a inventa extremişti acolo unde n-au fost niciodată nu le prea lasă timp şi energie pentru a lupta cu adevăraţii semănători de vânt din ţară. Listei deja lunguieţe a "anti-semiţilor", "anti-democraţilor" şi "anti-occidentalilor" i-a fost adăugat de curând numele celui mai de succes intelectual român al momentului, H.-R. Patapievici. Sigur că e mai comod să scrii articole "îngrijorate" că nu ştiu care turnură de frază a învinuitului sugerează ochiului vigilent invizibile primejdii pentru o fiinţă umană abstractă, decât să răspunzi unor atacuri la baionetă cât se poate de concrete.

Sunt şi eu de acord că trăim într-o lume aflată în pericolul disoluţiei etice şi politice şi că echilibrul democratic este mai fragil decât oricând în ultimele decenii. Sunt şi eu înspăimântat când văd pe cel mai important bulevard al Bucureştiului zeci de afişe - e drept, nu la fel de uriaşe ca şi reclama benzinăriilor "Lukoil"! - care pompează frenetic sloganele Mişcării Legionare. Dar încă mai înspăimântat sunt când constat, deja de ani de zile, că nici una dintre organizaţiile specializate în deraieri ideologice nu face nimic pentru a combate astfel de fenomene. E drept, textele cu citate din "Căpitanul" coexistă grafic cu chipul răpitor al unei tinere parcă descinsă de la Hollywood. Ceea ce ne dovedeşte, o dată în plus, că Garda se... machiază dar nu se predă! Dacă afişele ar fi conţinut o imagine de brutalitatea (modernistă!) a celei aflate pe coperta "Omului recent" al lui H.-R. Patapievici, probabil că simţul estetic al paznicilor democraţiei ar fi fost oripilat şi ar fi trecut la fapte.

Mă înspăimântă şi pe mine succesul pe care diverşi călugări, popi, "schimnici", "iluminaţi" îl au de fiecare dată când se întâlnesc cu tinerii. Mai serile trecute, în pauza dintre două cursuri, am asistat la o scenă care m-a p