În Călătorie în Italia, Goethe vorbea despre timpul german si cel italian. Cum aţi defini timpul dv., cel american?

Cred că timpul american izbucneşte în momente de activitate constantă destul de frenetică. Acelaşi lucru se repetă de multe ori, pentru că oamenii nu învaţă prea mult din experienţele lor. Nu vor să se gîndească la trecut, aşa că trăiesc într-un fel de prezent continuu, dar nu un prezent ce evoluează treptat, după cum am spus, ci în salturi. Noi sîntem mult mai orientaţi către viitor decît nemţii, italienii sau românii. Aici, oamenii proiectează întotdeauna ce vor face anul următor, sînt obsedaţi de nou. Chiar dacă America nu mai este o ţară nouă, ea continuă să se privească pe sine astfel.

în ceea ce priveşte prezentul, putem vorbi de o criză a domeniilor umaniste? Care este soarta capitalului cultural astăzi? A "căzut Lana Turner", ca în poemul lui Frank O'Hara?

Există o criză gravă şi am scris un articol despre acest lucru în Boston Review bazat pe o lucrare pe care am susţinut-o la Stanford în cadrul unei conferinţe intitulate Criza domeniilor umaniste. Toată lumea propunea diverse remedii, dar sentimentul general era că este vorba de o criză. în primul rînd, nu avem încrederea în domeniile umaniste pe care am remarcat-o în România. în Despre democraţie în America, Alexis de Tocqueville demonstra că într-o cultură atît de democratică aşa cum este a noastră, arta nu contează prea mult, pentru că pe primul loc se află cetăţeanul şi comunitatea. Astfel că, atunci cînd am intrat eu la facultate era foarte greu să justifici de ce vrei să ai o diplomă pe teme de literatură. Eram întrebaţi ce aveam de gînd să facem cu ea. Nu era ceva practic. Pe de o parte, cei orientaţi către afaceri spuneau: nu veţi cîştiga bani; pe de altă parte, profesorii politizaţi se plîngeau că literatura modernistă este elitistă, prea estetizantă,