Şapte (7) feluri de a scrie poezie
VI
Azi am făcut rost de de toate:
o pâine, trei roşii, de un metrou dus-întors,
şi unul de dus pentru mâine. Atât.
În noapte vom scrie poezii preafrumoase.
O noapte şi-o zi pe pământ
Eu unde mai sunt?
Invidie
Pentru că ea era frumoasă
Pentru că venea devreme acasă
Pentru că avea picioarele strâmbe
Şi glasul ca o silfidă
Iubitele celelalte o invidiau - deinde
La nemurire
După, s-au prins nesătulii de război
Şi-a ieşit o luptă de casă
Mai apoi.
Şi morţii sunt vii
Şi drumuri s-au pierdut
şi umbre,
toatele,
în singurătate/ normalitate
fă-te-n clipa aceea
doar Eu!
Mă doare mâna de cuget
Ea n-are nici uger, nici întrebare
Hoitul e hoit
Ca la morţi. Viii? Du-i
Şi morţii sunt vii, nu-i aşa?
Da' când îs vii, câteva stafii,
Şi n-au rătăcit
Pe drumuri pustii,
Doar cât s-a putut
Prin colivii.
Mă doare
Mă doare
(Prin conştiinţa ta flămândă)
Chiuveta înfundată
Şi cântecul de-alaltăieri
Mă dor în continuare
Iubirile de ieri şi-alaltăieri
Şi toate celelalte
Ne mai gândim cu toţi
La cei străini iloţi
Ce sună-n noapte pe la porţi
De-i credem tonţi.
Niciodată
Niciodată acasă n-aş fi
Tot la porţile Tale, Iubito,
Mi-aş împrăştia rimele pentru tine
Între timp cineva va muri
Astăzi sau mâine
Unul din doi - aşa cere
Alahul tău sau al meu
Iartă-mă, Doamne, şi eu sunt zeu.
Alt �te du!"
Încă o foaie...
N-am să dărui nicicui
Să bată ultimul cui
