Cîţi dintre români n-au "făcut" măcar o dată Istanbulul, eventual cu rulmenţi în traistă? Cîţi n-au descoperit că un sejur la Marea Egee e mai ieftin şi mai plăcut decît o vacanţă petrecută în vreunul din aşa-zisele hoteluri ale litoralului românesc?
În fine, cîţi dintre noi n-au învăţat la şcoală cam tot ce trebuie să ştie despre Turcia?
Şi totuşi, ţara de pe două continente este mult mai mult decît o combinaţie de istorie refulată, comerţ balcanic şi turism. occidental. Mult mai mult decît un spaţiu exotic, la intersecţia dintre două civilizaţii. Trebuie să priveşti altfel...
Sînt mai întîi, şocante, clădirile neterminate. Căsuţe finisate la parter, locuite, cu flori la ferestre, care întind spre soare mustăţile de fier-beton ale ceea ce trebuia să fie al doilea nivel. Oamenii s-au apucat să-şi facă o casă, au proiectat-o cu etaj, dar cînd să ajungă la acesta li s-au terminat banii!
Există şi cartiere întregi de blocuri neterminate, plasate cel mai adesea pe dealuri, plutind ca nişte fantome deasupra oraşelor multicolore. Sînt construcţii care au fost gîndite ca locuinţe sociale, oamenii au plătit aconto şi chiar rate unor societăţi, dar ulterior firmele respective au dat faliment.
în Turcia nu vezi macarale. Blocurile, pe grinzi şi stîlpi de beton, au pereţii exclusiv din cărămidă, astfel încît cofrajele glisante şi scripeţii sînt suficienţi pentru a ridica o clădire.
Labirintul străzilor este ameţitor. Pentru a ajunge din centrul Kuşadasî-ului la hotelurile din afara oraşului, şoferii de autocare şi de dolmuş (maxi-taxi) folosesc de fiecare dată alt traseu, poate în funcţie de starea lor de spirit, un drum care ia curbe la 180 de grade printre tarabe cu suveniruri, ajunge aproape pe plajă, traversează cîmpuri foşnitoare şi se pierde prin pădurici de conifere, locuri în care nu trebuie să fii surprins văzînd un falnic
