- Cultural - nr. 61 / 28 Martie, 2002 Ion Fiscuteanu prozator?! Dupa cum si-a compus marea majoritate a rolurilor pe care le-a interpretat, nu e de mirare ca si-a extins creatia si pe terenul prozei. Patruzeci de ani a slujit Thalia, fara sa dea semne ca ar trada-o sau ar cocheta cu alte iubiri. A jucat in Dracul uitat, Afara-i vopsit gardul, inauntru-leopardul, Acesti ingeri tristi, Procesul rebelilor de pe Caine, Tartuffe, Vrajitoarele din Salem, Procesul lui Horea, A murit Tarelkin, Florile unui geambas, Livada cu visini, Evul mediu intamplator, Trasura la scara, in buna masura pe scena targumureseana, dar si in cateva filme - Fructe de padure, Glisando, Moartea lui Iacob s.a. Din personaj, Ion Fiscuteanu a devenit creator de personaje. In linia lui Rebreanu mai ales, Ion Fiscuteanu e un traditionalist fara complexe. Lumea prozelor sale e cea a satului dincolo de vremi si de timp, in care se manifesta acut trairi la limite existentiale. Valorile morale ies din canoane, pacatul devine virtute. Speranta e pusa in justitia divina. Naratiunile au ritm, fraza are culoare, dialogul naturalete. Intre limbajul personajelor si cel al naratorului nu e nici o diferenta. Cele trei nuvele ale cartii - Strugurii de furat is mai buni, Pacatul, Dragoste pe miristi - reprezinta debutul editorial al unui autor nascut nu atat din mantia actorului, cat din nostalgie, din nevoia reintoarcerii la origini, dintr-un sentiment al recuperarii si restituirii unui spatiu in care, dincolo de aparente, se petrec drame de mare incarcatura psihologica. Apele linistite, parca ar vrea sa ne spuna autorul, sunt, totusi, adanci. NICOLAE BACIUT - Cultural - nr. 61 / 28 Martie, 2002 Ion Fiscuteanu prozator?! Dupa cum si-a compus marea majoritate a rolurilor pe care le-a interpretat, nu e de mirare ca si-a extins creatia si pe terenul prozei. Patruzeci de ani a slujit Thalia, fara sa dea