- Editorial - nr. 61 / 28 Martie, 2002 Bucurestiul s-a dovedit a fi, timp de doua zile, intre 25-26 martie a.c., o gazda deosebit de ospitaliera nu doar pentru reprezentantii tarilor care aspira in toamna, la summit-ul de la Praga, sa poata adera la NATO. Reuniunea gazduita de tara noastra, sugestiv intitulata "Primavara noilor aliati", a evidentiat un fapt remarcabil, anume acela ca toate tarile aspirante sunt dispuse sa faca imense eforturi pentru accedarea in Alianta Nord Atlantica, care reprezinta, la aceasta ora, unica sursa de securitate colectiva. Nascuta pe fondul eforturilor de stabilitate in lume, dupa a doua conflagratie mondiala, si ca un raspuns al unor state occidentale la extinderea influentei Moscovei, prin politica lui Stalin de impunere a unor regimuri comuniste in Europa de rasarit, cele 12 tari semnatare ale Tratatului Organizatiei Atlanticului de Nord, infiintata la 4 aprilie 1949, prin initiativa lor, au generat ceea ce avea sa se cunoasca in epoca drept perioada "razboiului rece". Confruntarea de ideologii ireconciliabile, aceea a socialismului, de fapt a comunismului de tip sovietic, cu democratia liberala, reprezentata, in primul rand de SUA, au determinat actiuni concrete de impartire a unei mari parti a lumii in tabere antagoniste, inclusiv militare. La NATO au aderat, in timp, o serie de state europene, in timp ce, pentru a contrabalansa aceasta structura, URSS si-a adunat in jurul ei statele de "democratie populara", state satelit cu regimuri comuniste. Destramarea Tratatului de la Varsovia, ca bloc militar opus NATO, prin caderea regimurilor comuniste din Europa si dezmembrarea URSS, au pus in fata statelor mici din rasaritul Europei probleme extrem de sensibile legate de garantii de securitate. De o importanta hotaratoare in deschiderea usilor pentru aderarea la NATO si a altor state, cu deosebire din Estul Europei, a avut-o reuniunea