- Cultural - nr. 62 / 29 Martie, 2002 In prag de primavara, cand toate sperantele par a nu fi fost zadarnice, Viorica Feierdan debuteaza neasteptat cu volumul ei: O picatura din toate (Ed.Tipomur, Targu-Mures, 2002, 80 p.), convingator si prin ingenioasa coperta (mana femeii cantarind stropul care sa conduca la placere, de data aceasta, estetica), dar, mai ales, prin inspiratele poeme, care atesta o "varsta" (anul 2001 poate fi unul de referinta ca si, mutatis mutandi, pentru Eminescu 1870) in alegerea fiintei, in descoperirea identitatii artistice. Poeta, fiindca este o poeta, a descoperit valoarea lucrurilor ascunse - "care nu se vad" - modestia, dragostea, speranta, ca si virtuti ale sufletului, care, insa, se "simt" (Recunostinta), a avut curajul sa se desparta de naivitatile si stangaciile inceputului, cum rar se intampla la debutanti. Treptat-treptat, poezia ei a primit forta prin imagine, prin rostirea libera si totusi armonioasa, dictata de fluxul ideilor si sentimentelor: "Nelinistea/ Vine de peste tot.// Mestecata la infinit,/ Saliva abstractului/ Ma dezgusta." (Efectul abstractului). Fara indoiala, versul liber a castigat teren la aceasta rascruce de veacuri si de milenii. La el adera si poeta. Totusi, un poet ca Macedonski, atat de deschis spre "altceva", practicand versul liber, si-a dat seama ca e prea apropiat de proza, lasandu-se invins de un clasicism "reformat", cum il gasim in Poema rondelurilor (1927). Poate impresia ca anumite cuvinte, de regula neologisme, pot cuprinde mai bine un gand sau un sentiment sa le prefere uneori obsesiv: suflet antropic, ascensiune, colaps, metamorfozat (cf.Viata de poet). Evitarea elementelor licentioase, a senzatiilor "tari" este un mare castig pentru poeta, acum, cand, chiar si in lirica feminina, acestea trec drept semne ale "originalitatii". Ea intelege ca viata cu "spectacolul" ei nu niciodata/ N-o sa intel