Când Domnul Esarcu, stimatul nostru Preşedinte căruia 'i datorăm renaşterea Atheneului, mi-a făcut marea onóre să-mi céră şi mie o conferinţă, a adaus: Aşi dori să vorbesci asupra unui subiect... naţional. Şi atunci m'am gândit la... divorţuri. Nu, Dómnelor şi Domnilor, că n'ar fi divorţuri de cât la noi în ţară, dar ce voiţi? Statistica este o ştiinţă ciudată, o ştiinţă în contra căreia nu încape respuns, şi statistica ne pune în Europa pe prima linie în materie de divorţ. In schimb, ce este drept, avem fórte puţine căsătorii. (...) Cestiunea nu este nouă Dómnelor şi Domnilor. Vorbesc de D-nul Esarcu şi 'mi-aduc aminte că-i făgăduisem doue conferinţe; era vorba să ve întreţiu şi asupra lui Despot-Vodă, vestită dramă sau mai bine poemă dramatică a lui Alexandri. Domnul Esarcu a ales divorţurile ca mai... naţionale. Ei bine şi Despot-Vodă, acel mare Domn sau mare aventurier - Domnul Alexandri nu hotăraşte lămurit, - s'a ocupat de divorţuri. Despot venia din Occident, el s'a speriat de numerul divorţurilor nóstre căci, cum dice cronicarul:

intrase fórte reu obiceiu în Moldova de cei căsătoriţi pentru fie ce se despărţeau. Voind dar să împuţineze divorţurile Despot împiléză cu grele dări pe cei ce se despărţiau - Stăpânitorii nu moraliséză lumea gratis! - şi, vedęnd că tot nu isbuteşte, găseşte cu cale să... descăpăţîneze şase dintr'ęnşii. Se vede că nici acest mijloc de persuasiune nu i'a priit lui Despot-Vodă, căci, ca şi la 1560, cestiunea a remas întrégă. Tot streinii se sperie mai mult de divorţurile nóstre. Aşa 'mi-aduc aminte că pe când se discuta în Parlamentul frances la 1876 propunerea lui Alfred Naquet asupra restabilirei divorţului, Louis Legrand, un filo-român d'altminteri căruia, daca nu me înşel, Camera nóstră i-a trimes o telegramă de felicitări - bănuiesc că cu o altă ocasiune! - combătend divorţul dicea: - Ce, Domnilor, vreţi să ajungem în