- Istoric - nr. 63 / 30 Martie, 2002 Nascut la 26 octombrie 1901, la Focsani, Constantin C. Giurescu a fost fiul lui Constantin, profesor universitar, academician, cu ascendenti transilvaneni, si al Elenei, fiica unor negustori din orasul de pe Milcov. Invatatura primara, medie si universitara a facut-o la Bucuresti, apoi s-a perfectionat la Scoala romana din Fontenay (Franta), incat, din 1927, a functionat ca profesor universitar in capitala Romaniei. A fost deputat in Parlament si ministru (1940), demnitati pentru care, la fel ca sute si mii de congeneri, a suportat consecintele punitive barbare ale regimului comunist, fiind arestat si claustrat in penitenciarul de la Sighet. Unde a stat, in conditii de viata imunde, cinci ani, de la 7 mai 1950, la 5 iulie 1955, concomitent cu alte mari personalitati politice, militare sau bisericesti romane: Iuliu Maniu, Gh. Bratianu, Constantin Argetoianu, Al. Lapedatu, Valeriu Traian Frentiu (episcop greco-catolic), Ioan Suciu (idem), Alexandru Todea (idem), Nicolae Carandino, Silviu Dragomir, Iuliu Hossu (episcop greco-catolic), Pan Halipa, Emil Hatieganu. Perioadei de detentie i-a consacrat o carte/testimoniu (Cinci ani si doua luni in penitenciarul de la Sighet, 1994); "inchinata memoriei celor peste 60 de colegi care-si dorm somnul vesnic pe malurile Izei", scrisa la Mazareni, in Baragan, unde i se fixase domiciliu fortat la eliberarea din inchisoare. C.C. Giurescu este si autor al altui memorial, intitulat Jurnal de calatorie (1977), document de nepretuit, intr-o relatare emotionanta, de narator cu har, despre drumurile sale prin lume ca turist, profesor si savant/ambasador al stiintei istorice romanesti. Stiinta pe care a onorat-o in chip stralucitor, ea propulsandu-l in constelatia istoricilor romani din toate timpurile, aducandu-i, in 1975, bucuria de ales printre nemuritorii Academiei Romane. Constantin C. Giurescu a