Cu cîteva săptămîni în urmă, ca interlocutor al lui Stelian Tănase, în emisiunea Zece şi-un sfert, avînd ca temă extinderea euro-atlantică, am fost întrebat de un telespectator dacă intrarea în NATO va avea ca efect scăderea preţurilor în România. Cu cîteva zile în urmă, un distins istoric român al perioadei interbelice mi-a expediat un e-mail confidenţial; în toiul demonstraţiilor de la Chişinău, corespondentul meu electronic constata că dacă preţul intrării României în NATO este pierderea definitivă a Basarabiei şi abandonarea unor idealuri naţionale istorice, atunci el nu merită plătit. Dacă intrarea în Europa continuă să fie echivalentă cu clientelizarea puterii politice şi economice, metastaza corupţiei instituţionalizate, însoţită de adîncirea sărăciei pentru majoritatea populaţiei, atunci în locul fiecărei stele din drapelul Uniunii Europene ar trebui să figureze o gaură neagră. Dacă idealul politic înaripat este echivalent cu eşecul cronic al realului cotidian, atunci moral este să stabileşti strategii caritative şi compasive, privind spre interior, şi nu viziuni geo-politice transatlantice. În seara zilei cînd la Bucureşti lua sfîrşit summit-ul predominant pozitiv şi optimist al celor zece ţări est-sud-est europene candidate în NATO, ştirile serii, la TVR, au debutat cu o intervenţie a premierului Năstase. Foarte articulat, persuasiv şi informat, premierul român constata un succes diplomatic incontestabil, punînd oarecum în surdină, fără să le evite, dificultăţile vieţii de fiecare zi în România. A urmat un reportaj de la Facultatea de Drept din Bucureşti, unde mai mulţi experţi americani şi români, avîndu-l în mijloc pe Adrian Năstase, vorbeau unei săli pline, dar nu pînă la refuz, de studenţi. Invitaţii sau paneliştii, cum ar spune dl Năstase, erau senini, eleganţi, inteligenţi, previzibili, instalaţi foarte confortabil în postura educatorilor şi mu