Nudul Cînd am găsit-o pe Agnes, în bucătăria mea, am rămas, lipsită să-mi fie modestia, vorba lui Ilie Balaci, cu gura căscată. Urcasem bucuros scările (văzusem primele flori de liliac pe anul ăsta, un trabant dalmaţian şi puştii cu fulare albastre mergînd spre stadion la un rar meci pe bune: Craiova-Steaua), intrasem în apartamentul meu - şi, speram, într-o zi normală - fredonînd, ca de obicei, cu punguţa de cafea în mînă, I Love You al lui Lou Reed şi gîndindu-mă la o anume nuanţă vagă de verde cu care cineva a înzestrat ochii Deliei. Agnes se instalase nu departe de fereastra deschisă şi stătea rezemată de colţul bufetului în care se-adăpostesc cîţiva dintre duşmanii mei, imbatabili şi gîndaci. Surprins, am mormăit un salut. Ea, după un vechi obicei, nu mi-a răspuns şi nici eu n-am mai zis nimic. N-o mai văzusem de mai bine de un an, din iarna aceea cînd îi pozasem nud (sufleteşte vorbind), în fiecare zi. Tocmai mă despărţisem de Delia, atunci, şi eram atît de furios, încît nu e greu de ghicit că, de fapt, Delia se despărţise de mine şi nu înainte de a se îndrăgosti de altul. Iar eu ţipam la Agnes, aşa cum, mai înainte ţipasem la Corina, ba revoltat că n-o să am niciodată un Jeep Wrangler şi că nu e dreptate pe lume, sau supărat că sub fiecare felie din viaţa mea, cînd trăgeam linie, dădea cu minus, ba îmi proclamam din 5 în 5 minute seninătatea şi le povesteam despre balonul acela scăpat din mîna fetiţei blonde, plutind pe lîngă Turnul cu Ceas şi apoi tot mai departe, deasupra Sighişoarei, pe cerul de vară, pînă cînd s-a pierdut în văzduh. Mă şi vedeam: euforic, căutînd să-mi devorez libertatea, cînd, de fapt, sufletul meu era praf şi pulbere! Curat Ally McBeal! Important stuff! - mai ceva ca-n High Fidelity, cu John Cusack, preferatul Corinei. Ea se prinsese şi îmi tot vorbea de calităţile mele (o suspectam că inventează, doar cînd rămîneam singur), pe