Un articol în care să vorbeşti pe scurt, la obiect şi cu exemple concrete despre o temă ca aceea a numărului de faţă poate fi scris, pur şi simplu, din impresiile pe care le ai despre oamenii pe care (îţi închipui că) îi cunoşti. Eu însă mi-am dat brusc sema că nu mi-am mai văzut de multă vreme prietenii şi că, de altfel, ar fi mai interesant să ascult, poate pentru prima oară, ce au ei de spus pe tema "cariere şi meserii". Duminică, 16,30. Mă întîlnesc cu Andreea. În timp ce bem un ceai nu destul de fierbinte într-un "pub" de-a dreptul îngheţat, îmi spune că e dezamagită de "job"-ul ei. Andreea a terminat "Literele" şi lucrează la o televiziune unde face lucruri care altora - mie, de exemplu - le-ar putea părea deosebit de interesante. Eroare: ea oscilează între plictiseală şi dezorientare. Nu ştie ce o să se întîmple din vară, cînd emisiunea al cărei redactor este ar putea fi "scoasă din grilă". Ce o deranjează cel mai mult acum? "E un adevărat viespar." Îmi povesteşte despre infinite şi ameţitoare combinaţii de afaceri, de amor şi de orgolii. Se întreabă cu oarecare îngrijorare încotro să o ia. Ce altceva i-ar plăcea să facă? Nu prea ştie - sau eu nu reuşesc să înţeleg. Duminincă, 21,30. Sînt într-un taxi, în drum spre două prietene care locuiesc cu chirie într-o zonă în care nu am curaj să mă aventurez singură seara. Însuşi şoferul are aspectul unui "băiat de cartier"; însă e neaşteptat de simpatic, aşa că stăm de vorbă. Lucrează ca taximetrist de un an şi jumătate şi e destul de mulţumit. Cîştigă mai mulţi bani decît părinţii lui ("Ce fac părinţii tăi?" "Sînt profesori.") şi încă în mod cinstit: "Am o grămadă de prieteni care vînd droguri; asta-n cazul în care nu-şi vînd gagicile". Îi spun că nu-l cred, se oferă să-mi facă rost de marijuana sau ecstasy în cel mai scurt timp posibil - "şi nu de-alea false!" - dacă-i las numărul de telefon. Din fericire aju