Frumoasă viaţă. La vie bohème. Viva toate cele. Ziua începe pe la nămiezi: te răsuceşti în pat, căci nu te trage aţa să renunţi la visul în care tot urcai scările unui turn pe malul unei mări azurii. Ai de ales între cafeaua atmosferică, dar mediocră, aflată la o juma' de bloc distanţă, sau un cappuccino divin, dar pentru care trebuie să mergi un bloc întreg. Decizi în favoarea divinului, şi asta dă tonul zilei. Cappuccino-ul spumegă liric şi ibuprofenul începe deja să-şi facă efectul. Ziua e blîndă, la temperatura corpului, şi a început şi parada frumuseţilor mergînd pe jos sau pe biciclete. Nu adie decît o briză uşoară, cît să răvăşească puţinul pe care l-au pus pe ele. Un iz de căpşuni, verbină şi puf cald de pui pluteşte deasupra portului. În după-amiaza timpurie, sub propriul tău balcon, îmbrăţişat de o magnolie opulentă, trioul Tony Green's Gipsy începe să cînte. Tony dăruieştelumii ceea ce tu însuţi ai fost prea leneş să-i dai: ritm, formă, energie, melancolie şi alean. Curtea se umple de tipografi-artişti, oaspeţii vecinului de alături, cu toţii din Wisconsin. Poţi să-ţi imaginezi şocul plăcerii pe care îl resimt: gîdilături pe piele, asalturi muzicale, neruşinada magnoliilor, abandonada gitanilor. Pentru o clipă, te gîndeşti că frigul i-o fi amorţit. Dar nu, cumpără CD-uri. Mişto. Ultima oară l-ai văzut pe Tony Green la Veneţia, cîntînd la Campo Santa Margarita. Şi atunci era la fel de magic. După-amiaza se rostogoleşte alene şi iată că vine seara. Catifele, stele timpurii, iasomie, ochi scînteietori. Toată lumea te cunoaşte.

Taximetrista din Eritreea, o femeie înaltă şi frumoasă, îţi strînge mîna. Străini sar de la mesele lor din cafenele şi se declară ai tăi, să faci cu ei pohta ce-oi pohti. Îi adaugi alaiului tău care creşte şi tot creşte şi defilezi printre priviri erotizate. La The Spotted Cat, gloata e numai cîtă trebuie: nici prea multă