interviu cu Mircea GEOANĂ,

ministrul Afacerilor Externe

În cercetările făcute despre gradul de adeziune la UE în ţările candidate, la marginea spectrului apar două ţări, România şi Bulgaria, unde euroscepticismul are cele mai joase cote, atît ca poziţie explicită a unor partide, cît şi ca stare de spirit populară. Pentru aceste două ţări care au cel mai mult de aşteptat pentru a intra în Uniunea Europeană, omogenizarea inerentă este văzută deocamdată sub forma ei dezirabilă, de acces la un nivel de trai superior, dar nu este exclusă posibilitatea apariţiei unor reacţii ostile faţă de unele criterii, resimţite ca străine tradiţiilor moştenite. Consideraţi că ar trebui provocate dezbateri pe aceste teme sau că ele trebuie amînate pentru o perioadă mai de apropiată scadenţă? Într-adevăr, studii pertinente realizate în domeniu de o serie de instituţii specializate pe plan european - inclusiv rezultatele ultimului Eurobarometru în ţările candidate, date recent publicităţii - atestă în mod incontestabil că România, alături de Bulgaria, este statul candidat unde se înregistrează gradul cel mai ridicat de adeziune (circa 80% din populaţie) faţă de obiectivul aderării la UE. Aş spune că existenţa în România a unei percepţii atît de pozitive privind beneficiile viitoarei apartenenţe la UE nu este neapărat legată de momentul admiterii sale - situat la orizontul anilor 2006/2007 - ci mai curînd de conştiinţă clară a apartenenţei ţării noastre la civilizaţia occidentală şi dorinţa evidentă a reintegrării ei depline în aceeaşi comunitate de valori, de care ne simţim aproape atît prin geografie, cît şi prin istorie, tradiţii şi cultură. Pe de altă parte, chiar dacă aderarea României la UE nu este un demers cu scadenţă imediată, considerăm că extinderea şi adîncirea dezbaterii naţionale consacrate problematicii integrării europene este un fapt nu doar oportun, ci