De curînd, un bun prieten mi se plîngea de o soluţie dată într-un litigiu comercial care îl priveşte direct de către o instanţă judecătorească din apropierea Bucureştiului. "E incredibil, legea a fost călcată în picioare într-un chip atît de brutal încît mă întreb dacă judecătorul mai are vreo legătură cu legea. Legea nu mai contează în ţara asta!" - mi-a zis amicul, exasperat. Cu modestele-mi cunoştinţe juridice, am putut constata şi eu că, după cum mi-au fost descrise faptele, soluţia judecătorilor este stupefiantă. Dar nu despre dezamăgirea amicilor mei vreau să vorbesc aici; instanţele de apel şi de recurs pot repara nedreptatea. Aş vrea să vorbesc puţin despre ceea ce experţii occidentali numesc indeterminarea dreptului. Strînşi într-o conferinţă internaţională organizată cu două decenii în urmă la prestigioasa universitate americană Cornell, cîţiva jurişti au vorbit serios despre relaţia dintre lege şi hotărîrile judecătoreşti şi au ajuns la concluzia că aceste hotărîri au adesea un grad atît de mare de independenţă faţă de prescripţiile legii, încît nu se poate în nici un caz vorbi despre o relaţie de determinare între ceea ce stabileşte legea şi ceea ce decid judecătorii.* De atunci, subiectul a rămas deschis. Pe scurt, la întrebarea "Influenţează legea deciziile judecătorilor?" există trei răspunsuri posibile. Primul, cel firesc, este "Da". Judecătorul judecă faptele după dispoziţiile legii. Al doilea răspuns posibil este ceva mai sceptic: "Da şi nu". Da, pentru că hotărîrea trebuie să se întemeieze pe lege. Nu, pentru că, alături de lege, sînt alte importante influenţe care îl "apasă" pe judecător şi îi influenţează decizia. Nu e vorba neapărat despre corupţie, ci pur şi simplu despre convingerile morale sau religioase ale judecătorului, despre psihologia acestuia, despre aprecierile presei asupra cazului etc. În fine, răspunsul pesimist este "Nu". L