În curtea casei s-a adunat un morman consistent de moloz de prin camere. Am vîndut mobilele, am vîndut fotoliile în care Ucunuţu rezolva integrame şi citea Magazinul. Zidarii repară pereţii bolnavi de igrasie, vecinul Macek caută prin colţurile camerei, prin grămezile inevitabile de gunoi, găseşte într-un plic din acela roşu pentru hîrtie fotografică AGFA poze alb-negru cu perechi în pielea goală în poziţii dintre cele mai revoluţionare. "Ia te uită, hi, hi, hi, ce de fotografii avea unchiul dumneavoastră, dom' profesor", zice, în timp ce eu taman duceam în pivniţa-atelier sculele pentru fotografii ale Ucunuţului, aparatul rusesc de mărit, tăviţele ruseşti, cleştii pentru apucat hîrtia umedă, becul roşu. Se adună să vadă pozele neruşinate şi zidarul Vasile, şi zidarul Ion-cu-mustaţă, şi zidarul Ioji din cartierul Freidorf, chicotesc cu toţii bărbăteşte şi se holbează necuviincios la trupul alb al unei domnişoare tare cu bun simţ care stă cu picioarele larg desfăcute şi îşi prezintă cu smerenie pubisul personal, răsturnată pe o cergă din Banat. Îi privesc şi mă prefac surprins, "ia te uită ce plăceri avea unchiu", murmur, şi pe dată mi se arată duminica la vremea prînzului, cum venea el la noi la masă, după moartea lui tuşonka, îmbrăcat cu un palton foarte serios, cu o pălărie şi ea serioasă şi, desigur, neagră la coloare ca şi paltonul, stăm în camera din faţă, Cristian Vasile cîntă melodiile din Bucureştiul de odinioară, Ucunuţu bea şi-mi murmură dus pe gînduri despre faptul că nu mă pricep la femei, mă căinează sincer. Încerc să fac pe viteazul, încropesc o poveste, nu mă ascultă, adevărul este că nu crede mai nimic, sînt un conformist lipsit de curaj, pare să-mi spună, peste tot foşnesc amorurile, ilegalitatea semiclandestină, obscuritatea apropourilor, vai ţie, iată, mai ieri, pe cînd goleaţi voi molozul din curte în cupa unui ceva pe nume fadromă, chiar a