Cînd vine vorba despre carieră trebuie, se ştie, să pui în prim plan lucrurile pe care le poţi face, succesele, sau mai pe scurt spus, calităţile şi nu defectele. Şi dacă vrem să fim mai scurţi de atît spunem că trebuie să fii pozitiv. Dintr-o viziune şuie asupra lumii, pe care am putea-o denumi, într-un mod mai puţin atrăgător, negativistă, a ieşit la alcătuirea materialului pe care aveţi acum amabilitatea de a vă coborî privirile, următorul început: marile companii care angajează studenţi sau tineri absolvenţi se plîng că aceştia nu sînt la nivelul aşteptărilor, că nu au dezvoltate nişte abilităţi personale şi manageriale de bază, că nu îşi pot planifica timpul, că nu îşi pot organiza şi eficientiza munca. Mare parte dintre aceiaşi studenţi sau tineri absolvenţi nu ştiu să lucreze într-o echipă, nu ştiu cum să comunice în cadrul companiei, nu au habar să negocieze şi să vîndă, continuăm în altă frază lista "defectelor", care, chiar şi aşa, împărţită în două, pare prea lungă. Cea care mi-o furnizează, Cristina Grigoraş, coordonator relaţii publice la AIESEC-Bucureşti, oferă pentru această stare de lucruri o explicaţie arhicunoscută şi arhisuficientă: studenţii nu ştiu lucrurile în cauză pentru că, în facultate cel puţin, nu au de unde să le înveţe. Facultăţile neglijează componenta practică a educaţiei universitare şi partea de dezvoltare personală. Totodată, din cele mai multe facultăţi lipsesc birourile de consiliere profesională şi programele orientate în sensul construirii unei cariere, iar lista lipsurilor s-ar putea completa cu lucruri precum absenţa unui sistem de mentoring şi absenţa timpului pentru studiu individual. Cristina Grigoraş crede că toate aceste carenţe ale sistemului sînt agravate însă de lipsa de iniţiativă a studenţilor care aşteaptă foarte mult timp înainte de a-şi căuta un loc de muncă:" Este şi vina lor că nu îşi caută de lucru încă