Există un tip de patriotism, mai puţin evident, care se manifestă în domeniul consumului. Să se dezvolte consumul, desigur, dar să nu fie totul de import: să avem şi noi produsele noastre, şi producătorii noştri, pe care să-i încurajăm şi să-i propulsăm. Afirmaţiile de mai sus nu sînt nici o profesiune de credinţă, nici o ironie: reflectă doar o mentalitate destul de extinsă, şi de benefică, pe care o au unii dintre compatrioţii noştri. Căci de ce să fie văzută patria doar ca un conglomerat armonios de dealuri, văi şi alte forme de relief, ca un izvor de resurse naturale şi ca o agitaţie de fabrici şi uzine, cînd, o imagine mai simplă şi mai actuală ar fi cea a unor perechi de pantofi Clujana, ciorapi Adesgo, creme Farmec, apă minerală Borsec sau caşcaval de Tîrgu Mureş? Ceea ce vreau să semnalez, de fapt, este "un nou val" în consum: trend-ul pro-neaoş. Uşor nostalgic, din sentimente amestecate de mîndrie, compasiune, nostalgie şi economie. Şi diminuarea încrederii faţă de ce e străin. Dacă lăsăm deoparte excesele pro şi contra, nu are ce să fie rău în această parţială reîntoarcere, ce urmează unei negări generale, aproape totale, a produselor româneşti de prin anii '90, cînd chiar şi turcismele erau mai bune. Atunci cînd consumatorul deja rodat ştie cum să combine opţiunea pentru mărfurile neaoşe cu cea pentru cele internaţionale, şi are propria ierarhie de calităţi, lăsînd deoparte alte prejudecăţi etnice, nu e nici un pericol. Şi cînd spun "consumator" nu mă refer,

ca altădată, la gospodina corpolentă în rochie - capot înflorată de pe vremea lui Ceauşescu, care, de fapt, a şi dispărut. Ci la clienta spilcuită, în ţinută gen office, ori la bărbatul de firmă, cu alură de reclamă, vizibili prin supermarket-uri. Aceste categorii pragmatice sau, mai bine-zis, normale, ştiu, de pildă, că ciorapii Adesgo sînt mai buni şi mai trainici decît mulţi alţii, fie ei