Modelul stalinist al bunei rînduieli impune compartimentarea şi ierarhizarea fiecărui domeniu. Aceleiaşi reguli îi era supus şi lexicul, distingînd între cuvintele de maximă relevanţă: cele ideologice, cuvintele discreditate: ale ereziilor şi cuvintele indiferente, ale vorbirii curente. Tranziţia perturbă această ordine amestecînd între ele diferitele categorii cu ajutorul modificărilor de sens aduse multor cuvinte. Prin asemenea modificări trece de la o vreme şi un fost cuvînt indiferent: sursă. Luată pe nepregătite, opinia publică află printr-o veritabilă lovitură de teatru că aparent inofensivul cuvinţel avea sub vechiul regim o dublă existenţă. Semnificaţia lui originară, de izvoraş, îşi pierdea inocenţa prin simpla adăugire a unui patronimic, de pildă sursa Cristescu. Nu orice sursă era supranumită Cristescu şi nu oricare Cristescu era o sursă. Combinaţia desemna o identitate individuală care la rîndul ei mistifica o altă identitate, cea notorie, consemnată prin acte oficiale. Purtătorul acestei salbe de pseudonime stabileşte un acord raţional între dubla sa identitate onomastică şi dubla sa identitate funcţională: cea de prieten şi cea de turnător. Născut de vechiul regim, eroul acestor transfigurări îi supravieţuieşte. Cariera lui acoperă două etape: cea anterioară revoluţiei, comentată pe larg, şi cea din

zodia tranziţiei, trecută sub tăcere. Prăbuşirii celor pe care i-a slujit el nu i-a răspuns căutînd să se dea la fund, ci devenind, alături de cei mai reputaţi contestatari ai dictaturii, unul dintre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social. Sub dictatură el îşi trădase un prieten, sub tranziţie el şi-a trădat toţi prietenii. Sursa Cristescu nu putea păstra timp de 12 ani secretul dublei sale identităţi decît cu sprijinul celor care îl recrutaseră şi îl folosiseră ca turnător. Cartea care a provocat deflagraţia reproduce în facsimil ra