Lansarea volumelor Arta Fugii si Calatorii in lumea de dincolo s-a dovedit a fi prilejul unei conferinte sub auspiciile reprezentantului Editurii Polirom si a doi universitari ieseni: Liviu Antonesei si Nicu Gavriluta.
Avand in vedere reusitele, minore, de altfel, dar, in primul rand, slabiciunea si asteptarile inselate ale acestei conferinte, ne-a fost lesne sa observam cum discutia s-a canalizat mai putin asupra volumelor, ce-ar fi trebuit prezentate adecvat, cat asupra aspectelor nici macar complementare obiectivului ales. Recunoscand fie un caracter pregnant didacticist, fie un stil retoric agresiv in a rascoli memoria unui spirit deja obiectivat ca si constante ale dialogului, am resimtit perceperea dureroasa a lacunei de interes pentru ceea ce cu adevarat singularizeaza opera lui I.P. Culianu.
A fi perceput, dintr-o fascinatie morbida, de "sfarsitul fizic" si de contextul acestuia, denota o adunare in macabrul unei realitati care este departe de a fi spirituala. Evidenta unei "mode Culianu" ramane, dar este una insotita de o receptare inadecvata ce poarta insemnele exhibate ale ignorantei.
Perseveram in a crede ca anumitor aspecte majore le-a lipsit reliefarea intr-o conferinta de asemenea natura.
Astfel, ramane subminarea si omisiunea faptului ca rodnicia, fructificarea creatoare s-au datorat demersului intreprins in vederea stapanirii multor limbi straine, parcurgerii si interpretarii textelor religioase ori contactului indelungat cu specialisti in domenii ale istoriei religiilor. Caci, dintr-o viata in cea mai mare parte destinata lecturii, aproape in exclusivitate, scripturilor sacre, ar trebui avute in vedere doar acele elemente cu caracter biografic ce s-au materializat in transformari spirituale, inimaginabile celor mai multi "pasionati" de viata si opera marelui carturar.
Cat despre Arta Fugii, nimic referitor la moti
