- Cultural - nr. 64 / 2 Aprilie, 2002 Bucuria si mandria, intru patriotism local, au facut sa cercetez si sa scriu, in ani, despre personalitati, (si) in primul rand culturale, care si-au conturat trairile sau doar au poposit, pasager, in urbea mea natala. Asa am contribuit la cartea dnei Mariana Cristescu, "Serafim Duicu. Ochi de veghe", Ed. Tipomur, 2001, cu subcapitolul "Serafim Duicu si Tarnaveniul". Asa am scris cartea "Eminescu si Tarnaveniul", Ed. Tipomur, 2002, intru aceleasi "Exercitii de admiratie". As fi dorit sa pot scrie acum, la implinirea a 69 de ani de la nasterea lui Nichita Stanescu, "in memoriam", un eseu-evocare cu titlul "Nichita Stanescu si Tarnaveniul". Dar nu pot sa o fac, fiindca nu stiu ca Nichita sa fi fost in Tarnaveni. Ceea ce pot sa fac, insa, regandindu-mi titlul posibilului eseu, e sa mentionez ca, in schimb, tarnavenenii au fost la Nichita, in spiritul lui, fie prin "Un pamant numit Romania", "Oul si sfera", "Rosu vertical", "Laus Ptolemei", "Noduri si semne", "11 elegii" si multe alte volume de versuri, fie prin alte, mai mult sau mai putin, subtile metode. Prietenul si colegul meu intr-ale scrisului, poetul Dumitru D. Silitra, la un an de la moartea din 1983 a fantasticului (re)creator de limba, a fost la "casa" poetului din Bucuresti, la etajul al IV-lea dintr-un bloc din Piata Amzei, a intrat in locuinta acestuia, i-a respirat aerul si, cu permisiunea dnei Dora (vaduva poetului), a luat de pe balcon o frunza din "copacul Gica", cel cu care conversa Nichita. (De altfel, concitadinul meu prieten a si scris si publicat ulterior eseul "Cum nu l-am cunoscut pe Nichita"). De asemenea, subsemnatul am avut ocazia sa-l intalnesc pe "Nini" in octombrie 1978, la Iasi, pe cand eram student in capitala moldava, cu ocazia primului Colocviu National de Poezie. Crampeie din intalnirile extraordinare pentru mine, din acele zile, le-am inserat u