In toate cele patru piese din volumul lui Matei Visniec* elementul creator de ambianta teatrala sau de miscare dramaturgica este moartea. In Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal, cum precizeaza chiar dramaturgul, "actiunea are loc la Spitalul Central de Boli Mintale de la Moscova, în 1953, cu cateva saptamani înainte de moartea lui Stalin" (subl. mea). Masinaria Cehov evoca, daca se poate spune asa, moartea autorului Livezii cu visini, mai exact ultimele lui clipe de viata. Frumoasa calatorie a ursilor Panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt înfatiseaza o sinucidere în doi. In sfarsit, actiunea din Recviem se petrece integral pe taramul celalalt, toate personajele din aceasta piesa reprezinta morti, "mortii patriei".
In ciuda omniprezentei mortii, nu e totusi nimic macabru în aceste piese. Fundamental poetica, dramaturgia lui Matei Visniec este asa întrucat se întemeiaza pe viziune, iar viziunile, "vedeniile" lui nu au nimic lugubru. Sunt mai degraba ironice, de obicei însa într-un registru crud si glacial, chiar daca nu lipseste o anume atroce tandrete. Din caracterul acestor "vedenii" de specie predominant onirica provine în buna parte puternica originalitate a dramaturgiei lui Matei Visniec, astazi unul dintre cei mai importanti si mai reprezentati autori de teatru din lumea francofona.
De altfel, cele patru piese cuprinse în acest volum au fost scrise în limba franceza, iar doua dintre ele, Istoria comunismului si Frumoasa calatorie , au si fost publicate mai înainte de edituri din Franta si Belgia, prima în 2000, cealalta în 1996. Matei Visniec nu si-a tradus însa acum pur si simplu piesele în romaneste, el le-a rescris, le-a recreat în limba lui materna, dovada în plus ca nu s-a convertit la orientarea dupa care dramaturgia nu ar apartine literaturii, iar dramaturgul nu ar fi scriitor.
Dintr-un
