Cind era in clasa intii a rugat-o pe invatatoare sa-i explice de ce creierul uman cintareste 1,4 kilograme si ce rol joaca circumvolutiunile. Colegii lui care se chinuiau sa faca bastonase au ramas blocati. La fel si doamna de la catedra, care nu stia cum sa iasa din incurcatura. I-a explicat "asa in mare" cum sta treaba cu creierul, dupa care i-a spus: "Andrei, treburile astea o sa le afli tu mai tirziu, cind vei fi mare. Acum, trebuie sa invatam alte lucruri, daaa?" Elev ascultator, Andrei Caragea s-a conformat ordinelor, dar cind a ajuns acasa a inceput sa ceara parintilor relatii suplimentare cu privire la materia cenusie, chestie care i se fixase lui pe creier. Asa a fost Andrei dintotdeauna. Un pusti curios, dornic sa invete lucruri care i-ar pasiona poate pe cei cu 5-6 ani mai mari ca el. Acum este in clasa a saptea la Liceul Pedagogic, dar deja rezolva probleme de matematica pe care ar trebui sa le buchiseasca peste vreo doi ani. Toata lumea din scoala il stie pe Andrei. Unu la mina, pentru ca este un mic geniu, iar in al doilea rind pentru ca la nici 14 ani are statura unui jucator de baschet profesionist: 1,93 m inaltime si o palma cit paleta de tenis. Este uriasul dintr-a saptea. Elevul care "injumatateste" orele profesorilor, care ii pune in dificultate pe dascali cu mintea sa ascutita. Ce face un copil superdotat in viata de zi cu zi, ce pasiuni are si cum priveste el lumea de la aproape doi metri? Iata citeva intrebari care fara doar si poate ii intereseaza mai ales pe cei care nu sint ca Andrei. Care in limbaj uzual sint numiti simplu: oameni normali. "Piticul" dintr-a saptea are creier de elefant "Il gasiti la etajul doi, scrie VII B pe usa", ne spune elevul de serviciu pe liceu, dupa care cu un glas gituit ne intreaba de ce-l cautam pe Andrei. "Ce, a facut ceva rau?", se intereseaza pustiul, iar in secunda doi se scuza, gindindu-se ca probabil ca a f