Dacă există un Dumnezeu al relaţiilor internaţionale, el vorbeşte, cu siguranţă, limba română. Dintr-o ţară aflată când pe lista neagră, când pe cea gri, ne-am trezit propulsaţi în rândul candidaţilor cu şanse majore la admiterea în N.A.T.O. în clipa de faţă, dacă stai să asculţi discursul oficialităţii, primirea în Pactul Nord-Atlantic e doar o chestiune formală: în decembrie, la Praga, vom fi invitaţi, cu surle şi trâmbiţe, să ne aşezăm în loja de onoare a armatelor lumii. Ce n-aş da să fie aşa! Dar ceva-ceva, un enervant sunet de fundal mă determină să fiu mai puţin optimist decât liota politicienilor bâzâitori ce par să nu-şi încapă în piele de-atâtea succese repurtate.
Am mai scris despre avertismentul lansat acum vreo două luni de către Vaclav Havel. Faimosul personaj vorbea în calitate de viitoare gazdă a summit-ul privind extinderea şi, spre uluirea generală a politicienilor de Dâmboviţa, România şi Bulgaria nu figurau pe lista citată de preşedintele ceh. Mai-marii ţărişoarei au vorbit imediat de "impoliteţe", de "omisiune intenţionată" şi alte bazaconii care n-au dovedit decât un singur lucru: că habar n-au cum merg lucrurile în politica internaţională. Havel e un personaj mult prea inteligent pentru a risca să creeze scandaluri când nu e cazul. Pur şi simplu, el transmitea un semnal preluat de la cei care decid asupra lărgirii sau micşorării N.A.T.O.
A doua greşeală a constituit-o vizita - ce mai degrabă semăna a represalii - a lui Geoană la Praga. Ministrul de Externe s-a repezit ca un uliu asupra suferindului fost dizident anti-comunist, storcându-i promisiunea că ne va susţine în procesul candidaturii. Om politicos, evident că Havel a promis că ne va ajuta. Partea bună e că nu dl Havel hotărăşte cine intră şi cine nu intră în N.A.T.O. Extinderea N.A.T.O. e determinată de computere. Adică de calculul probabilităţilor. Sunt sigur că de