- Istoric - nr. 65 / 3 Aprilie, 2002 Nascut la 15 noiembrie 1868 in Iasi, viitorul savant si-a inscris in biografia lui, inca din copilarie, o intamplare semnificativa: la scoala din Pacurari i-a fost invatator nimeni altul decat "raspopitul" Ion Creanga, genialul povestitor de mai tarziu! Peste cativa ani s-a bucurat de luminile unor somitati precum Petru Poni, Dumitru Lambrior si Grigore Cobalcescu, iar la Paris, unde a plecat in 1886 sa studieze Dreptul, l-a cunoscut pe creatorul scolii de zoologie de la Sorbona, Henri de Lacaze-Duthiers, care, indragindu-l, i-a incredintat conducerea laboratorului "Argo" din Banyuls-sur-Mer, pe care l-a condus vreme de 20 de ani, intre 1900-1920. Pana atunci insa, in destinul lui Emil Racovita s-au impus cateva momente care l-au facut cunoscut printre naturalistii de notorietate ai sfarsitului de secol si printre adeptii ideilor socialiste la moda: in 1889, intre 14-21 iulie, participa la Congresul Muncitoresc International, la Paris, si isi punea semnatura pe motiunea prin care ziua de 1 mai fusese declarata zi de solidaritate internationala a muncitorilor si propunea durata zilei de munca de opt ore; in 1891 isi incepea cercetarile oceanografice in laboratoare din Bretania si Mediterana; in 1893 participa, la Geneva, la Congresul International al Studentilor Socialisti; intre 1897 si 1899 lua parte, in calitate de naturalist, la Expeditia Antarctica Belgiana condusa de capitanul Adrien de Gerlache, alaturi de alti temerari ca Roald Amundsen, intaiul ofiter si viitorul descoperitor al Polului Sud… Expeditia spre Antarctica, cea mai mare aventura a primei tinereti a lui E.R., a inceput la 18 august 1897 din portul Anvers, vasul "Belgica" ajungand la Rio de Janeiro in 22 octombrie, acelasi an, continuand apoi pe un traseu cu toponimii putin obisnuite: Punta Arenas, Ushuia, canalul Cockburn, Tara Graham, Tara Charcot… La inceput