Cu strechea-n şold te plimbi printre tarabe

De untdelemnuri stoarse-n văzul lumii.

Ai sînii mari, dar coapsele-ţi sînt slabe

De-atît foc mistuind floarea minunii.

Şi braţele le-ntinzi ca nişte frînghii

Dulce-mpletite-n muşchi albi spre bărbaţi.

Cu limba scoas-o clipă îi înjunghii

Şi-i laşi pe fundul ceştilor cu zaţ.

De-aceea milogesc prin urbea strîmtă

Doar-doar ţi-oi prinde sufletul în laţ.

Ci-n loc să ne luăm vicleni la trîntă,

Ne-om dărui-n cadelniţi, cu nesaţ,

Tămîiele plăcerii fumegînde

Şi n-am mai zăbovi-n scîrbave pînde

Ca să ne-mbrăţişăm oricînd, oriunde.

Cu strechea-n şold te plimbi printre tarabe

De untdelemnuri stoarse-n văzul lumii.

Ai sînii mari, dar coapsele-ţi sînt slabe

De-atît foc mistuind floarea minunii.

Şi braţele le-ntinzi ca nişte frînghii

Dulce-mpletite-n muşchi albi spre bărbaţi.

Cu limba scoas-o clipă îi înjunghii

Şi-i laşi pe fundul ceştilor cu zaţ.

De-aceea milogesc prin urbea strîmtă

Doar-doar ţi-oi prinde sufletul în laţ.

Ci-n loc să ne luăm vicleni la trîntă,

Ne-om dărui-n cadelniţi, cu nesaţ,

Tămîiele plăcerii fumegînde

Şi n-am mai zăbovi-n scîrbave pînde

Ca să ne-mbrăţişăm oricînd, oriunde.