Pseudo-Cioran

În APOSTROF de pe luna martie, dl. Ion Vartic semnalează, sub titlul Cioran şi "bijutierii" din Bistriţa, cîteva aberaţii despre autorul Schimbării la faţă a României apărute nu de mult. Una este culeasă din revista Okean. Artele dramei în care "un june publicist" nenominalizat (Cronicarul n-a văzut revista şi nu ştie cine este) îl acuză pe Cioran că s-a stabilit în Occident din oportunism ca "fost extremist" ce se găsea. "Ce era să facă? Să se autodenunţe? - se întreabă publicistul. Aşa că a tăcut, a scris eseuri într-o inimitabilă franceză şi a uitat cu totul de radicalismele juneţii". Dl. Vartic observă: "Aici nu mai e vorba de Cioran, ci de un Pseudo-Cioran!" Pe drept cuvînt. Ar fi de adăugat că, după fanii unui Cioran fără trecut, se înmulţesc de la o vreme criticii unui Cioran cu trecut. Deopotrivă de stupizi, şi unii, şi alţii, cînd îşi închipuie (vezi şi ce scrie dl. Valentin Protopopescu în Observator) că ştiu ce era în mintea filosofului mai bine decît el însuşi. A doua aberaţie a descoperit-o dl. Vartic în cartea Emil Cioran, psihanaliza adolescenţei scrisă de doi medici bistriţeni, Mircea Gelu Buta şi Liliana Buta, şi publicată la o editură serioasă din Cluj. Textul este bilingv şi foarte frumos tipărit (veritabilă bijuterie!), pe hîrtie velină, reproduceri şi fotografii (inedite, nedatate, fără indicarea sursei!). Pe autori îi prezintă laudativ Dan Ciachir. Textul este plin de generalităţi şi de enormităţi. Din nou, e vorba despre un Pseudo-Cioran. În plus, un oarecare Florin Avram traduce din româna de la Humanitas (la rîndul ei, o traducere!) în franceza în care au fost scrise paginile filosofului: mai e nevoie să spun ce iese de aici? "Toate acestea fac din respectiva bijuterie un gablonţ veritabil", constată sarcastic dl. Vartic.

Mes amis sont M.A.I.

Butada, în franceză, care circul