bătrâna cu înger

în preajma paştelui

în urmă cu ani

bătrâna pleca la copii

ducea uşor coşul cu

demâncare curată

alămâi covrigi albi

puţin vin slab

puţină colivă de la

pomenirea tuturor

morţilor peşte şi

flori la bunavestire

aştepta în staţii

cu o blândeţe pe chip

asemenea celor ce

nu se simt singuri

urca prin faţă

taxa biletul

lume pestriţă la bord

cunoscându-se toţi

unii cu alţii vorbeau

nimicuri de toate

până la capătul liniei

în câmpul pădurii unde

văzut doar de ea

un înger mare

ca un copil fără vârstă

o ajuta să coboare lin

ca din cer

roz neverosimil

era un cireş lângă gard

cu buna lui mireasmă

cu albinele lui

tămâind locul

cu cleiul lui ca uleiul

chihlimbar pe trunchiul

bătrân nebuneşte escaladat

de nişte furnici

soldăţoase

beată de soare şi de

tandreţe mi-am semnalat

prezenţa şi setea

cu o mişcare a mâinii

cineva săpase grădina

acum îşi lua plata

şi tocmai pleca

să-şi facă de lucru

undeva prin vecini

de unde suia până-n cer

un fum trandafiriu din

nişte gunoaie aprinse

reavăn pământul

ca după ploaie

şi gazda venind

acrişoară ursuză

şi cu lentoare

să mă întrebe ce naiba

vreau şi pe cine caut

chiar aşa ce naiba vreau

mai bine ce dumnezeu vreau

şi pe cine dumnezeu caut

în răstimpuri scăpa din şorţ

răsadul şi potolea fără chef

din lătrat un câine

de un roz neverosimil

băutul cu sete

înţelege fără să distrugi

află fără să vrei să iei sinucigaş

în tine toată povestea

semnul în care te naşti

şi în care te dumireşti