În altă parte este orchestrat un atac împotriva lui Virgil Ierunca, acuzat - risum teneatis! - de pactizare cu comunismul: "Ca fost om al stîngii comuniste, Virgil Ierunca va păstra optica şi metodologia acesteia, întorcîndu-le împotriva presupuşilor duşmani. Va ignora mecanismul, pe "călăi", şi va stigmatiza victimele. Rezultatul a fost o critică pe dos, fără perspectiva proceselor culturale lăuntrice din România. După 1968, prin Miron Radu Paraschivescu, dar şi prin alţii, Virgil Ierunca va reface legătura cu foştii lui comilitoni politici din România, fraternizînd cu echipa kominternistă din cultura română, devenindu-i chiar complice". Ce noroc pentru regimul comunist de-a fi avut un "complice" precum dl Virgil Ierunca! Ni se relatează apoi istoria unui "protest" care a avut loc la Editura Politică, "revolta celor trei Gheorghe": Vasile Gheorghe, Alexandru Gheorghe şi... Gheorghe Gheorghe (deci, formal, patru Gheorghe!), care au plecat de la constatarea că instituţia în cauză era "parazitată şi exploatată" de persoane cu o orientare dogmatică, evident alogene şi ele. Poanta este cu sare şi piper naţionalist din belşug: "În cele din urmă, Walter Roman a ţinut să se declare... român, afirmaţie incredibilă, în faţa căreia adjunctul său, Albrucht, a avut o întrebare de pomină: "Dacă, dumneata, Walter Roman, eşti român, eu ce sînt?". Conflictul, foarte simptomatic pentru acei ani, s-a terminat printr-un compromis. S-au făcut cîteva eliminări din conducerea şi personalul redacţional al Editurii Politice. Al. Şiperco, cel care-i dorea "puşi la zid" pe cei cîţiva tineri îndrăzneţi, a părăsit editura. Dar Walter Roman a rămas!". Mai precis, "cameleonismul profesional" al elementelor iudaice ar fi fost doar o formă a "cameleonismului politic". Respectivii indivizi ţin cu ghearele şi cu dinţii de scaunele lor de conducere, monopolizînd pînă la ceasul de faţă biata cult