Biografie
Despre Fănuş Neagu, cel veşnic burzuluit şi rău de gură, dar gata oricând să se pupe zgomotos pe obraji cu adversarii, s-ar putea crede că n-are vârstă. Are. S-a născut la 5 apr. 1932 într-un sat din nord-estul câmpiei dunărene, în zona bălţilor Brăilei, Grădiştea-de-Sus. Părinţii săi, Vasile Neagu şi Paraschiva Neagu (în. de căs. Miroslav) erau amândoi ţărani. Ei l-au botezat Ştefan şi i-au spus Fănuş, fără să ştie că numele de alint va deveni cândva celebru (Eugen Simion va propune adjectivul "fănuşian", prin analogie cu "nichitian").
Fănuş Neagu urmează cursurile liceului militar (pe care îl absolvă în 1948 la Iaşi), apoi pe cele ale şcolii pedagogice (la Bucureşti şi, în continuare, la Galaţi), iar în perioada 1951-1952 este elev al Şcolii de Literatură "Mihai Eminescu" din Bucureşti.
La Şcoala de Literatură - unde leagă o prietenie de-o viaţă cu Ion Băieşu -, se iniţiază în literatură, dar mai ales îşi constituie o reprezentare a condiţiei de scriitor în varianta Panait Istrati, la care nu va renunţa niciodată. Ca şi predecesorul său, Fănuş Neagu crede că practicarea literaturii conferă o imunitate absolută, justificând şi sanctificând fiecare gest, chiar şi gesturile scandaloase. Potrivit concepţiei lui, scriitorul este, prin definiţie, boem, lipsit de responsabilităţi prozaice, bun cunoscător de "poveşti şi doine, ghicitori, eresuri"; el are dreptul să se considere un oaspete de seamă al oricărui necunoscut, ca şi al pădurilor, al gărilor, al cherhanalelor. Spre deosebire însă de Panait Istrati (şi el brăilean, şi el încântat de atmosfera orientală din regiunea Dunării de jos), Fănuş Neagu nu are simţul tragicului; situaţiile deznădăjduite reprezintă la el doar un mijloc de biciuire a senzualităţii.
în 1953 scriitorul este profesor suplinitor de lb. şi lit. rom. în com. Largu din raionul Făurei, iar în per. 1954-1956