- Cultural - nr. 66 / 4 Aprilie, 2002 Daca neobositul calator solitar, Calistrat Hogas, a surprins cu atata maiestrie si a lasat mostenire posteritatii "simfonia muntilor", nimeni nu s-a incumetat sau nu a sesizat o alta maretie, simfonia talangilor, care poate fi receptata atat in zonele montane cat si in cele colinare. Ce instrumente intra in componenta orchestrei? Clopotele de diferite marimi, confectionate din materiale in care aliajele cunosc anumite proportii, iar tabla, o anumita grosime, ceea ce face ca tonalitatile sa fie diferite. Ciobanii isi intregesc inventarul de clopote dupa ureche si numai la cei nepriceputi sau mai putin avuti vei intalni orchestre improvizate. De fapt, nu e vorba numai de o singura simfonie a turmei, ci de mai multe. Putem vorbi despre o "simfonie a linistii", cand oile se intorc de la pasune sau sunt obosite. Cadenta rara, pasii egali dau un ritm regulat batailor de clopot. Aceasta simfonie a fost surprinsa de catre St. O. Iosif in poezia Doina: Se tanguiesc / Talangi pe cai / Si neguri cresc / Din negre vai / Plutind pe munti. Putem distinge apoi "simfonia multumiriile, a bucuriei, cand oile pasc imprastiate pe pasune, iar bataia clopotelor este aritmica si produce senzatia pe care ti-o da ciripitul pasarelelor adunate in stoluri in zilele frumoase ale inceputului de primavara. Clopotele apropiate se aud mai tare, iar sunetul celor indepartate este abia perceptibil. In sfarsit, putem vorbi despre o simfonie a zbuciumului, cand oile alearga sau sunt alergate, cand clopotele bat cu putere si intr-un ritm alert. Receptarea simfoniilor depinde nu numai de distanta de la care sunt auzite clopotele, ci si de starea sufleteasca a subiectului. In poezia "Mai am un singur dorli, Eminescu percepe numai sunetul grav al talangii celei mari, a carei tonalitate corespunde trairii deprimante a poetului: Patrunza talanga / Al serii rece van