În clipa cînd scriu sîntem la capătul unei săptămîni bogate în uraniu sărăcit. Luni şi marţi - un ditamai summit-ul în care ţările poftitoare la NATO şi-au anunţat disponibilitatea de a intra... în NATO. Demersul a avut succes - statele membre au anunţat solemn că n-au decis nimic, fiecare ţară va fi evaluată după merite. Cine s-ar fi gîndit? Nu-mi rămîne decît să lansez un clişeu pe care (pun pariu) îl veţi regăsi la toamnă în toate mass-media: Praga - noiembrie, ultimul bal! Din cîte se pare, (măcar) de data asta, contextul internaţional joacă în favoarea integrării euro-atlantice după criteriul "de-a valma". Cu alte cuvinte, cu sau fără modernizare, cu corupţie mică sau mare, tendinţa e să facem o unire mare, de la mare pîn' la mare. Cît priveşte modernizarea, lucrurile sînt oricum într-un stadiu avansat, iată, aviaţia română se debarasează de MIG-uri într-un ritm accelerat, cu toate sacrificiile posibile. Trăgînd linie, această absorbţie forţată s-ar putea numi efectul 11 septembrie. În lumea noastră dialectică, răul unora s-a transformat în speranţa altora. O bună ocazie pentru ca guvernul Năstase să-şi anunţe disponibilitatea de a demisiona în caz de eşec. Dacă tot e improbabil. Amuzantă coincidenţă - la Tele 7abc a rulat la sfîrşitul săptămînii un film, Fata Morgana, a cărui acţiune se desfăşura în majoritate în armată. O mai mare culegere de inepţii şi minciuni sfruntate ar fi fost greu de compus, chiar şi de cei care se ocupă de imagologia militară - o exista probabil şi aşa ceva. Dacă stagiul militar ar fi arătat în anii '70-'80 măcar pe jumătate pe cît l-a înfăţişat entuziastul regizor, am fi intrat în NATO încă de pe vremea lui Ceauşescu - adevăratul scenarist al filmului. E drept, însă, că paternitatea acestei confecţii cazone şi-au asumat-o Florian Grecea şi Elefterie Voiculescu, rapsozi cu soldă şi cozoroc. Dar, aşa cum am mai spus-o, interesul