- Editorial - nr. 67 / 5 Aprilie, 2002 Probabil ca, in istoria postdecembrista a Parlamentului Romaniei, n-a fost emisa o Ordonanta de urgenta mai stupida! N-o spun eu, ci mari istorici, politicieni, sociologi, intelectuali romani pusi in fata unui fapt nemaiintalnit in istoria acestei tari aflate, din nou, in bataia tuturor vanturilor si atacurilor neprietenilor, la cheremul strainatatii. Tinta - maresalul Ion Antonescu! De obicei, orice roman dominat de bun-simt are dreptul sa intrebe: care-i motivul real al aparitiei ei? Prin ce se justifica? Sa fie o masura de prevenire? Sa fie o conditie a intrarii in NATO? Sa fie la mijloc afirmatia lui Radu Ioanid, pe care, inainte de 1989, il ascultam la "Europa libera"? Daca este sa ne luam dupa el: "Antonescu este simbolul unui regim totalitar!" Sa fi precumpanit parerea lui Michael Guest, ambasadorul SUA la Bucuresti, care a sugerat o culpabilizare a tuturor romanilor pentru "Holocaust", revenind, apoi, asupra afirmatiei, negand-o? Sa fie la mijloc supararea americanilor ca Antonescu s-a situat, in acele imprejurari tragice, de cealalta parte? Pai atunci, vorba lui Ion Cristoiu, si Stefan cel Mare a declarat razboi contra turcilor, dar ei n-au cerut inca sa daramam statuile marelui domn. Pana una-alta, ordonanta-manifest este o neghiobie, o diversiune dezastruoasa pentru romani, emisa, culmea, pe baza unei condamnari comuniste a maresalului Antonescu. Inca o dovada ca ne aflam in Romania! Pana una-alta, oameni de seama romani considera, asa cum este ea conceputa, Ordonanta de urgenta o tampenie, expresie a unei logici nenorocite, emisa sub presiunea straina si a UDMR! Da, stim, personalitate controversata, maresalul Ion Antonescu n-a fost, probabil, un mielusel. Destinul lui tragic, al celui care a preluat conducerea statului si destinele Romaniei intr-un moment de mare raspundere, in care tara era sfasiata, in Vest, pr