Ce se întîmplă cu mass-media din România în zilele noastre este unul dintre subiectele de discuţie cele mai frecvente. Nu sîntem doar consumatori de ziare, reviste, televiziune ori radio, sîntem şi "comentatori" ai situaţiunii, critici ai întîmplărilor din viaţa presei, căci, spre deosebire de lectura unei cărţi, care predispune înainte de toate la reflecţie individuală, lectura unui text jurnalistic se oferă de la sine ca temă de discuţie cu amicii, ca modalitate de socializare ori ca pretext pentru o polemică. Aşa încît multe dintre evoluţiile din spaţiul mediatic se datorează nu jurnaliştilor ori editorilor de presă, ci nouă, cititorilor: mass-media reprezintă înainte de toate o afacere, aşadar trebuie să existe permanent o punere de acord a cererii şi ofertei. Presa este acuzată adesea că este "aşa" şi nu "altfel", dar felul ei de a fi este generat, de fapt, de felul nostru de a o recepta. Ca orice produs care apare pe o piaţă, trebuie să satisfacă nevoile consumatorului. Pe de altă parte, dacă alte produse au un "mod de întrebuinţare" ori nişte "instrucţiuni de utilizare", ziarele şi programele TV nu ne oferă întotdeauna asemenea "indicaţii" şi riscăm, aşadar, să nu le consumăm cum trebuie. Şi nici măcar o asociaţie pentru protecţia consumatorilor de presă nu există. În Statele Unite şi în Canada, de cîtva timp, în şcoli şi în licee s-a introdus o materie de studiu numită media literacy; traducerea în româneşte, "alfabetizare

media", nu spune mare lucru. Pornind de la ideea că, în societatea actuală, majoritatea oamenilor consumă tot felul de produse media, s-a constatat necesitatea de a le forma abilităţile de a recepta în mod adecvat ziarele, imaginile TV, videoclipurile etc. Chiar noţiunea de alfabetizare, spun specialiştii, trebuie redefinită, ea însemnînd astăzi mai mult decît scrisul şi cititul: o persoană alfabetizată trebuie să fie capabilă s