- Cultural - nr. 67 / 5 Aprilie, 2002 O fosta studenta de-ale mele, acum profesoara de limba romana, intalnindu-ma, in piata, mi-a pus intrebarea: Cum e corect: A lua in considerare sau A lua in consideratie? Sa discutam problema aceasta. Este verbul a considera, neologism, adoptat din limba franceza (considérer), dar etimonul este latinescul considero, considerare. Verbul, acuma romanesc, are flexiunea: consider, consideri, considera, sa considere etc. Sensurile acestui verb: a (se) privi, a (se) socoti (ca…); a cinsti, a stima; a analiza, a studia, a cerceta. Exista expresia: considerand ca… - avand in vedere ca…. Din familia verbului a (se) considera fac parte si alte cuvinte. Adjectivul considerabil: insemnat, remarcabil, (foarte) mare. Substantivul considerent, plural considerente: punct de vedere, parere; argument logic, motiv. Ca termen juridic: parte dintr-o hotarare cuprinzand motivarea hotararii respective. Considerare - actiunea de a (se) considera si rezultatul ei; studiu, examinare; consideratie. Este infinitivul lung al verbului a considera, substantivat, deci o formatie romaneasca. Consideratie (varianta consideratiune): stima, respect; motiv, considerent, ratiune; parere, idee, reflectie. Expresia: a avea (sau a lua) in consideratie: a tine seama de…, a avea in vedere…. Avand in vedere ca cele doua substantive, considerare si consideratie sunt partial sinonime, pot fi acceptate ambele expresii: a lua in considerare si a lua in consideratie, totusi e recomandabila, care s-a impus, ultima. In unele acte oficiale si scrisori, se foloseste varianta mai veche consideratiune, dar si consideratie. In 1943, compozitorul Matei Socor era detinut in lagarul din Targu-Jiu. George Enescu solicita eliberarea lui, incheind cererea: "Primiti, Domnule Ministru, asigurarea deosebitei noastre consideratiuni". La cererea de angajare a unei actrite (1888)