- Nazdrave, serefe, jiveli...! A. se mărită. Sîntem invitaţi cu toţii la Istanbul, dar cum nu prea ne putem permite să mergem pe banii noştri, sărbătorim anticipat evenimentul în această crîşmă balcanică, pe banii nemţilor care finanţează proiectul. Sîntem după trei zile de discuţii neîntrerupte şi, parcă mai mult decît alte dăţi, avem impresia că subcontinentele balcanice încep să se mişte, să se adune şi să refacă o placă tectonică profundă. Asta nu vrea să spună decît că, se pare, începem să vorbim aceeaşi limbă. B., care a fost ultimul pe lista comunicărilor, continuă să ne întreţină despre tentaţia identificărilor cu "cealaltă Grecie", cea a lui Dyonisos. Dark intimacy! - îl îngîna K. - Trans-disciplinaritate fără o trans-individualitate nu se poate - declară unul dintre noi, sentenţios. Şi iar ne trans-individualizăm cu o răchie: Nazdrave, serefe, jiveli...! Am comandat cu toţii miel, gătit în felurite chipuri, şi ne întrecem care mai de care să le explicăm celorlalţi că aşa se găteşte mielul doar la noi în ţară. Cel mai vehement este un macedonean, doar că nu cădem de acord unde începe şi unde se sfîrşeste Macedonia, aşa că discuţia continuă. - Fir-aţi voi să fiţi de ghiauri! - izbucneşte H.-paşa. V-am învăţat să mîncaţi şi acum, după ce ne-aţi luat şi mielul, ne înfigeţi un cuţit în spate cum aţi făcut în toată istoria voastră minoră şi frustrată. Sînteţi cu toţii un fel de greci! M., grecoaica, izbucneşte în rîs. Şi iar Nazdrave, serefe, jiveli...! Se lasă noaptea peste balcanii noştri din ce în ce mai trans-individualizaţi. Se aduc mici lumînări în boluri de sticlă. Iau una şi mi-o aşez pe creştet, nici eu nu ştiu de ce. < p> - Nu mă provoca! - îşi ridică brusc vocea S., bunul meu prieten sîrb, aşezat chiar în faţa mea. Nu înţeleg ce vrea să spună şi glumesc mai departe cu ceilalţi. - Nu mă provoca! - repetă S. Sînt un killer, nu, un războinic blest