breviar incomplet de motivaţii Cazul a, în care nu există motivaţii. Există în schimb o stare vag asemănătoare cu plictisul, efect al mersului cu metroul sau al mîncatului de unul singur, de pildă, şi o altă persoană, de această dată motivată suficient pentru ca, în ziua cu pricina, să se oprească la un chioşc şi să cumpere un ziar sau o revistă. Dacă ziarul este citit în mijloacele de transport în comun există o mare posibilitate ca el să se numească Libertatea, Naţional, Evenimentul zilei sau Prosport. Oricare dintre ele devine în context irezistibil pentru cel de alături, care trage cu ochiul la fragmentele vizibile, pentru a le da, de obicei, imediat uitării. Sau care, dimpotrivă, îl pot urmări toată ziua. "Ziare furajere. Nu le cumpăr niciodată, dar le citesc în metrou de plictiseală. De multe ori nu am cum să nu le citesc, oriunde îmi întorc capul văd acelaşi titlu. De nenumărate ori. Zilele trecute am văzut în Libertatea un articol despre un concurs de pantofi împuţiţi, m-am dus după aia la şcoală, peste tot se discuta despre asta, am aflat toate detaliile, care au fost cîştigătorii, cum au ajuns ei la o asemenea performanţă", ne spune Bogdan, student la Facultatea de Matematică. Altă situaţie este cea în care tinerii citesc la nimereală, tot ce le cade în mînă. Dana, 17 ani, elevă la Liceul "G. Coşbuc", dă un alt sens conceptului de publicaţie de masă: "De obicei citesc cînd mănînc, citesc orice cumpără mama: Libertatea, Formula As, Practic în bucătărie. Am o stare de gol psihic, trebuie să am ceva, un articol, în faţa ochilor. După aceea uit totul, nu mă mai interesează. Asta nu că m-ar interesa înainte." Cazul b, în care se vădeşte un scop practic. Este vorba despre ziarele cu oferte de muncă, ghidurile TV şi Şapte Seri. România liberă este un ziar foarte popular în rîndul studenţilor şi al tinerilor absolvenţi, datorită paginilor de mică publicitate