- Social - nr. 67 / 5 Aprilie, 2002 Toti romanii se plang de faptul ca au salarii mici. Aceasta e, de fapt, una din urmarile conditiilor economice precare in care traim. Iar proasta remuneratie a muncii prestate declanseaza o multime de probleme sociale, dintre care as remarca una care s-a instaurat in constiinta colectiva: valoarea muncii cinstite a scazut considerabil. Dincolo de perioada caruia ii apartine, vechiul slogan "Nici munca fara paine, nici paine fara munca" isi are partea sa de adevar. Astazi insa el poate fi inlocuit usor cu vorba unui hatru: "Daca muncesti, nu ai timp sa castigi". In dezordinea provocata dupa evenimentele din decembrie 1989, cei care au stiut sa profite au reusit - prin metode mai mult sau mai putin ortodoxe - sa se imbogateasca. Rulmentii dusi la turci sau izmenele vandute in Ungaria au pus bazele unor "afaceri profitabile", iar cand perioada "de deschidere" s-a incheiat, unii au reusit sa puna la ciorap sume considerabile. Si cum intr-o societate ca a noastra banul dicteaza, au pus frumusel mana pe putere si, mai grav, au reusit sa introduca in mintea omului cinstit ideea ca… asa trebuie sa stea lucrurile. Treptat, s-a renuntat la valorile morale si traditionale romanesti in favoarea acestei "noi ordini". Daca banul ar fi castigat ca urmare a prestarii unei munci cu finalitate pentru societate, lucrurile nu ar fi atat de grave. Altfel insa, cand sistemul de valori a ajuns cu susu-n jos, cand in schimbul muncii tale cinstite esti prost platit, dar poti castiga enorm speculand, dribland sau eludand legea, nu mai putem vorbi de o societate sanatoasa. Iar o societate bolnava se rasfrange asupra tuturor indivizilor care fac parte din ea. I se pare cuiva corect ca singura speranta pe care unii romani o (mai) au pentru a ajunge la o viata decenta sa fie credinta ca tot vor castiga ei odata la loto? Ramaneai interzis cand vedeai cati