- Editorial - nr. 68 / 6 Aprilie, 2002 Lumea asta in care vietuim dupa "Revolutia" din 1989 este tare ciudata. Pentru omul de rand este de neinteles de ce Romania imprumuta dolari americani pentru a cumpara alimente straine, in timp ce o mare parte din terenul agricol al tarii ramane pustiu, iar in renumitele complexe zootehnice zburda sobolanii de prasila. Pentru un fost pionier, utecist, membru al unui partid care milita pentru dreptate sociala si demnitate nationala, umilinta si cersitul la poarta Occidentului sunt gesturi rusinoase, de neconceput. Ma doare si ma revolta faptul ca, de doisprezece ani, o tara binecuvantata de Dumnezeu, cu toate darurile posibile a devenit "groapa de gunoi" a Europei, unde au fost aduse televizoare, frigidere, masini de spalat, haine, papuci, autoturisme, medicamente, o groaza de vechituri. Am ajuns acolo incat, in loc sa ni se prescrie medicamente romanesti compensate, ni se recomanda leacuri straine, cu un termen de valabilitate expirat. Apoi, sa-mi fie cu iertare, distinsi domni democrati, prooccidentali, sa ne randuiasca Dumnezeu intrarea in NATO, pe usa din fata, dar sa nu se uite ca aceasta admitere va aduce o schimbare fundamentala in viata Romaniei. In NATO si UE nu se intra cu vechituri si cu ifose de europeni. Mai pregatiti eram de intrare in 1990, cand regimul socialist ne-a lasat o mostenire inestimabila. Aveau romanii, pe atunci, fabrici de avioane, chiar si exportam unele tipuri de aparate. Aveau romanii, pe atunci, trei fabrici de autoturisme, pana si amaratul de Oltcit era solicitat la export in Ungaria, Cehoslovacia, Columbia. Aveam fabrici de tancuri, autoamfibii, si alte "jucarii" apreciate la export. Existau uzine pentru tractoare si autocamioane, pentru utilaj petrolier, cautate in toata lumea, fabrici de masini de spalat, frigidere, razboaie de tesut si multe altele. Toate acestea trebuiau doar retehno