Nu e chiar "totul de vanzare". Una din liniile forte ale ideologiei comuniste, de la inceputurile ei si pana astazi, este aceasta: nimeni nu ar duce o lupta de idei, nu ar fi capabil sa urmeze un ideal, daca nu ar fi platit de cineva. Variantele au fost experimentate de noi toti dupa "89 si o voi ci...
Nu e chiar "totul de vanzare"
Una din liniile forte ale ideologiei comuniste, de la inceputurile ei si pana astazi, este aceasta: nimeni nu ar duce o lupta de idei, nu ar fi capabil sa urmeze un ideal, daca nu ar fi platit de cineva. Variantele au fost experimentate de noi toti dupa "89 si o voi cita doar pe cea mai cunoscuta: este imposibil ca strainii sa ne ajute, fara a urmari un scop ascuns, un beneficiu antiromanesc. Va mai amintiti de "Piata Universitatii"? Potrivit guvernantilor de atunci, participantii la cel mai lung miting anticomunist din istorie primeau sume mari de bani, ba de la taranisti, ba de la legionari, ba de la "agenturi" straine activate peste noapte, ba de la romanii bogati din diaspora. Era de neconceput, pentru neocomunistii de la Bucuresti, ca un grup de oameni, satui de fostul regim si de tristele tabieturi ale celor care i-au asigurat suspravietuirea, peste capetele si naivitatea revolutionarilor, sa se adune si sa protesteze in numele unui ideal. Era imposibil ca tinerii grevisti ai foamei, prabusiti de epuizare in corturile ridicate in fata Teatrului National, sa nu fi fost sustinuti de "spioni" straini, cu intentia vadita de a pune in pericol "cuceririle revolutionare". Conform acestei gandiri distorsionate, strainii veniti cu ajutoare erau urmariti si filmati pas cu pas, deseori fiind impiedicati sa ia legatura cu anumite persoane de pe teritoriul tarii. Cand faceau jogging, dimineata, spre barajul de langa Bratca, englezii de la "Crucea Alba" - o organizatie care a ingrijit orfanii din Bihor - erau urmariti de la
