"Am 30 de ani, din care 12 am stat dupa gratii. Am fost foarte rau si imi facea placere sa adun in jurul meu cat mai multi politisti. Ma simteam mandru daca reuseam acest lucru. Acum imi dau seama cat de mult greseam". Asa si-a inceput povestea Dejeu Marcel, detinut la Penitenciarul Timisoara. Se afla aici pentru a saptea oara. Dupa cum ne-a povestit, a comis aproape intreaga paleta de infractiuni, "specialitatea" lui fiind insa furturile. De societate este catalogat drept un "element negativ", de care multi prefera sa se fereasca. Putini au avut rabdare sa asculte povestea vietii lui, sa inteleaga de fapt ce anume l-a determinat sa ajunga un paria al societatii. Fara a incerca sa ne transformam in aparatorii lui, am acceptat sa-i ascultam povestea. Dejeu Marcel este originar din Baia Mare, fiind cel de-al saptelea copil al familiei. "Sunt cel mai mic, dar si cel mai prapadit. Am avut o viata grea si acum ca sunt aici, familia nici nu mai vrea sa auda de mine". Copilaria lui nu a fost una normala, ca a oricarui copil. Dragostea parinteasca si mangaierile atat de necesare unui copil au fost inlocuite cu bataile repetate pe care i le administra capul familiei. De mic a fost nevoit sa se descurce singur si, in felul lui, sa invete sa se apere chiar de propriul tata. "Am trecut prin multe necazuri. Tata nu m-a lasat sa merg la scoala si am ajuns sa nu stiu nici sa ma semnez". Satul de atatea batai din partea propriului parinte, la varsta de 14 ani Marcel a ales pribegia. Asa a ajuns in Timis unde, spune el, a incercat sa se stabileasca. Fara scoala si singur, in scurt timp a ajuns unul dintre copiii strazii. Toate visurile pe care si le-a facut despre viata si toate planurile de viitor au murit unul cate unul, nevoit fiind sa invete sa supravie-tuiasca. "Nu am avut de ales si m-am apucat de furat. Singurul meu gand era sa astept omul la colt si sa ii iau toti banii pe c